Potrivit Studiului, una dintre primele probleme identificate constă în competențele celor două entități responsabile de documentarea și soluționarea cazurilor de acaparare ilegală a terenurilor publice - Administrația Publică Locală (APL) și Inspectoratul pentru Protecția Mediului (IPM). Pe de o parte, APL este autoritatea care constată o mare parte din cazurile de ocupare ilegală a terenurilor publice, iar procesele-verbale cu privire la contravenții sunt întocmite, conform competenței, de către IPM. Astfel, IPM nu deține toată informația referitoare la terenurile respective, fapt ce generează admiterea erorilor la nivel de examinare a cazurilor. De aici și pasarea responsabilității între cele două instituții și, respectiv, nesoluționarea cazurilor în interesul statului, scrie sursa citată.

“Mai exact, analiza spețelor a scos la suprafață un șir de abateri admise de către cele două instituții. Astfel, în unele cazuri, angajații APL au inclus informații incomplete în actele de constatare, iar angajații IPM, bazându-se doar pe documentele recepționate, nu au întreprins măsuri suplimentare pentru verificarea informațiilor și pentru fortificarea materialului probatoriu. Prin urmare, instanțele de judecată nu au putut aplica sancțiuni corespunzătoare din cauza neconcordanțelor dintre conținutul proceselor-verbale și situația de fapt”, indică CNA.

De asemenea, din analiza celor 2012 procese-verbale contravenționale întocmite, începând cu 2014 și până în iunie curent, rezultă că, în mare parte, în cazul contravențiilor constatate nu a fost aplicată măsura de siguranță - demolarea, angajații IPM limitându-se la adoptarea deciziilor de aplicare a amenzii. Drept rezultat, contravenienții au continuat să folosească terenurile dobândite ilicit și în unele cazuri construcțiile, edificate pe aceste loturi, achitând doar o amendă simbolică.

Autorii Studiului susțin că neacumularea completă și concludentă a probelor, neprezentarea agentului constatator în procesele de judecată, întocmirea proceselor-verbale cu aplicarea doar a amenzii, fără a fi solicitată măsura asiguratorie de demolare, deși aceasta se impune, sunt principalele riscuri de corupție ce duc în ultimă instanță la încetarea proceselor contravenționale și încurajarea ocupării ilegale a terenurilor publice.