Beijingul a lansat în 2013 proiectul de infrastructuri "Noile drumuri ale mătăsii", pentru a lega Asia, Europa și Africa de China, cu porturi, linii feroviare, aeroporturi și parcuri industriale.

Unele proiecte, în special hidrocentralelele și termocentralele pe cărbune, sunt acuzate că provoacă pagube mediului.

O analiză a amprentei carbon a dezvoltării infrastructurilor în țările implicate în aceste noi drumuri ale mătăsii duce la concluzia că poate afecta obiectivele Acordului de la Paris din 2015 de a menține temperatura medie mondială cu 2 grade Celsius sub nivelul din epoca preindustrială.

Potrivit Tsinghua Center for Finance and Development, cele 126 de țări care au semnat acorduri de cooperare cu China reprezintă 28% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial.

Organizația a modelizat efectele dezvoltării porturilor, oleoductelor, liniilor feroviare și autostrăzilor în 17 dintre acestea și a ajuns la concluzia că unele țări, ca Rusia, Iranul, Arabia Saudită sau Indonezia ar trebui să își reducă emisiile de dioxid de carbon cu 68% până în 2050 pentru a rămâne în limitele Acordului de la Paris.

"Avem un scenariu 'business as usual' care spune că dacă vom continua pe același drum, chiar dacă toate celelalte țări din lume, inclusiv Statele Unite, Europa, China și India, se așază pe traiectoria celor 2 grade Celsius, bugetul carbon va exploda însă", a declarat Simon Zadek, de la Centrul Tsinghua.

China este cel mai mare emițător de dioxid de carbon și reprezintă circa 30% din emisiile la nivel mondial.

Pentru Simon Zadek, China trebuie să ducă "politici coerente" în raport cu reducerea emisiilor de dioxid de carbon, atât la ea, cât și în străinătate.

Studiul a fost efectuat împreună cu societatea Vivid Economics și fundația ClimateWorks.

Sursa:Agerpres