Cu ocazia sezonului premiilor Nobel din 2020, care debutează luni odată cu anunțarea laureatului sau a laureaților premiului pentru medicină, jurnaliștii de la AFP au publicat un articol ce conține cinci detalii mai puțin cunoscute despre istoria acestor trofee.

Premii postume

Din 1974, statutul Fundației Nobel stipulează că aceste premii nu pot fi înmânate postum, cu excepția cazului în care decesul s-a produs după anunțarea numelui laureatului. Înainte de 1974, doar două personalități decedate - doi suedezi - au fost premiate postum: diplomatul Dag Hammarskjold (premiul Nobel pentru pace, în 1961) și poetul Erik Axel Karlfeldt (premiul Nobel pentru literatură, în 1931).

În 2011, a existat un moment de stupoare pe plan internațional: după atribuirea premiului pentru medicină, comunitatea internațională a aflat vestea despre decesul - cu trei zile înainte - al unuia dintre laureați, canadianul Ralph Steinman. Fundația Nobel a decis totuși să îi valideze numele în prestigiosul său palmares.

Franța, în fruntea țărilor cu cei mai mulți laureați ai premiului pentru literatură

În clasamentul pe țări ce vizează numărul de câștigători ai premiului pentru literatură, Franța se plasează în frunte, cu 15 laureați, inclusiv primul câștigător al acestui trofeu prestigios, anunțat în 1901, poetul Sully Prudhomme, căzut de atunci în uitare. Pe locurile următoare se află Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Suedia. În schimb, limba lui Moličre este devansată de cea a lui Shakespeare, întrucât 29 de scriitori anglofoni au reușit să câștige această distincție.

Candidați improbabili la premiul pentru pace

În existența sa de aproape 120 de ani, premiul Nobel pentru pace a avut parte de o serie întreagă de candidaturi improbabile, ciudate sau chiar aberante - de la Adolf Hitler la Michael Jackson, Stalin și Mussolini. Hitler a fost propus la premiul pentru pace de un deputat suedez în ianuarie 1939, cu câteva luni înainte de izbucnirea celui mai sângeros război din istoria omenirii. Propunerea, sarcastică și vizând decredibilizarea nominalizării britanicului Neville Chamberlain după Acordul de la Munchen, a fost în cele din urmă retrasă, dar a rămas în analele premiului.

Președintele sârb Slobodan Miloșevici, judecat mai târziu pentru genocid, a fost și el propus, dar și Jules Rimet, "părintele" Cupei Mondiale la fotbal. Zeci de mii de persoane pot să propună o candidatură, dar nu toate propunerile sunt luate în calcul.

Femeile reprezintă doar 5% dintre laureați

Deși numărul lor nu încetează să crească de la prima ediție, trecând de la patru laureate între 1901 și 1920 la 25% în ultimele două decenii, femeile laureate (în număr de 54) nu reprezentau la finalul sezonului 2019 decât puțin peste 5% din totalul celor 923 de laureați de ambele sexe. Premiul pentru economie are cel mai mic număr de femei în palmaresul său (2,4%), devansând premiile științifice (3,2%).

Literatura rămâne în mare parte o afacere pentru bărbați (doar 13% dintre laureați sunt femei), palmaresul premiului pentru pace fiind doar cu foarte puțin mai bun din acest punct de vedere (15,9%).

Cu toate acestea, prima persoană care a câștigat premiul Nobel de două ori a fost franțuzoaica de origine poloneză Marie Curie: în 1903, pentru fizică, și în 1911, pentru chimie.

Și matematica?

De ce nu există un premiu Nobel pentru matematică? Cercetătorii au contracarat această idee în anii 1980 apelând la o legendă tenace: Alfred Nobel s-ar fi răzbunat astfel pe amantul uneia dintre metresele sale, matematicianul Gosta Mittag-Leffler. Însă nimic nu sprijină această ipoteză. Explicația cea mai plauzibilă este aceasta: în 1895, când Alfred Nobel și-a făcut testamentul, un premiu pentru matematică exista deja în Suedia și industriașul nu vedea sensul instituirii unui al doilea trofeu în același domeniu. De altfel, la începutul secolului al XX-lea, științele aplicate erau preferate de elite și de opinia publică în fața disciplinelor clasice.