Ceramica albastră de Saschiz, în colecția pe care casa de parfumuri Fragonard o va dedica României în 2021
-
14 Februarie 2020 10:16
Ceramica albastră de Saschiz, obținută prin tehnica sgraffito specifică acestei zone, abandonată pe la mijlocul anilor 1700, dar reluată în anul 2015, va figura în magazinele și în albumul prestigioasei case de parfumuri Fragonard din Franța, care va dedica anul 2021 României, se arată într-un reportaj Agerpres.
În cadrul unui parteneriat pe care celebra casă de parfumuri o are cu "La blouse roumaine", în magazinele Fragonard din Franța vor exista colecții vestimentare, accesorii și obiecte artizanale provenite din România, mare parte dintre acestea fiind realizate de artizani români.
"A fost o surpriză la început de an să primim vizita celor de la Fragonard, intermediată de Andreea Tănăsescu de la 'La blouse roumaine', în intenția de a promova produsele românești. Cei de la Fragonard ne-au ales pe noi cu ceramica de Saschiz ca fiind ceva absolut autentici. Fragonard e o companie de parfumuri din 1927, interesant este nu doar că fac parfumuri, ci că le distribuie într-un mod foarte interesant și au o componentă de marketing care îi ajută și pe alții. Aleg în fiecare an câte o țară, le promovează produsele și fac câte un parfum în cinstea acestei țări. Eu le-am sugerat să facă un parfum cu miros de flori sălbatice, pentru că dacă România are ceva extraordinar, asta constă în pajiști și în flori de câmp. E unic în lume acest atribut de biodiversitate al României (...) Ultimul album e dedicat Greciei, tot așa va fi și pentru România, iar la obiectele ceramice vor fi și cele de ceramică albastră de Saschiz", a declarat reprezentantul pe Dezvoltarea Afacerilor Agricole în cadrul Fundației ADEPT din Saschiz, Ben Mehedin.
Reprezentantul Fundației ADEPT a arătat că alegerea ceramicii de Saschiz de către casa de parfumuri este o onoare și că deja a fost ales genul de farfurioare care vor fi expuse în magazinele Fragonard.
Pentru a-și manifesta recunoștința, membrii Fundației ADEPT se gândesc să conceapă niște obiecte ceramice, tot prin tehnica sgraffito, în care să intre sticluțele de parfum, dar încă se lucrează la concept.
Ben Mehedin a precizat că, din această zonă, în magazinele Fragonard vor mai ajunge și țesături ale Elenei Neagu din satul Mălăncrav, județul Sibiu, dar și opere ale altor meșteșugari români.
Foto: (c) Dorina Matiș/AGERPRES
Într-o postare pe o pagină de socializare, "La blouse roumaine" anunța că prestigioasa casă de parfumuri Fragonard va dedica anul 2021 României, nu doar cu un parfum, și că în toate cele 20 de magazine Fragonard din Franța vor exista colecții vestimentare, accesorii și obiecte de casă inspirate de România.
"V-ați obișnuit de ceva vreme să aflați de pe pagina noastră despre nenumăratele cazuri în care brandurile mari și mici se inspiră din cultura noastră, fără să dea credit României și fără să implice comunitățile de artizani și creativi locali. Dar iată că schimbarea mult așteptată începe să se producă (...) Revista Fragonard va promova cultura țării noastre, acordându-i un spațiu generos în paginile sale. Casa Fragonard are o lungă și frumoasă istorie, rămânând în continuare un business de familie, afacerea fiind condusă azi de a patra generație directă a lui Eugene Fuchs, fondatorul primei parfumerii Fragonard din Grasse. Numele brandului este un omagiu adus pictorului francez Jean-Honoré Fragonard, născut la Grasse în 1732. Pasiunea acestei familii pentru parfumerie, tradiție, autenticitate, artă și pentru regiunea Provence a dus la crearea unor colecții valoroase aflate azi în trei muzee - Muzeul Parfumului din Paris, Muzeul Parfumului din Grasse și Muzeul Costumelor și Bijuteriilor Provensale din Grasse. Ultimul va găzdui în 2021 o expoziție de costume tradiționale românești alături de artă fotografică românească. Suntem onorați că 'La blouse roumaine' a fost aleasă să faciliteze realizarea acestui proiect important, deja prima cercetare în teren finalizându-se în prima jumătate a lunii ianuarie 2020", se arată în postarea "La blouse roumaine".
Selectarea ceramicii albastre de Saschiz pentru a face parte din colecția care reprezintă România în Franța vine la aproape cinci ani de la deschiderea atelierului de ceramică în care a fost reînviat meșteșugul olăritului într-o tehnică specifică acestei zone, sgraffito.
Tehnica sgraffito a fost abandonată undeva pe la mijlocul anilor 1700, însă meșteșugul olăritului a fost continuat până în secolul al XX-lea, iar redescoperirea vechii tehnici a fost posibilă cu ajutorul Fundației "Camelia Botnar" din Anglia, care a instruit câțiva tineri în meseria de olar, al Fundației ADEPT din Saschiz, care a venit cu ideea și a coordonat proiectul, și al Primăriei Saschiz, care a fost receptivă la idee și a construit un spațiu adecvat.
Foto: (c) Dorina Matiș/AGERPRES
Dintre tinerii inițiați în tehnica olăritului, doar Marinel Gyorfi, în vârstă de 25 de ani, a ales să rămână la Saschiz, fiind pasionat de meserie și de stilul sachizean, cu culori albastre cobalt, scrijelite.
Tânărul olar ne-a explicat că tehnica sgraffito practicată de breasla olarilor din Saschiz prin secolul al XVII-lea presupune aplicarea unui strat de glazură pe obiectul de lut, iar după uscare, este desenat, prin scrijelire, modelul dorit. După ardere, pe obiect - cană, farfurie, vază, ulcior, oală etc. - rămâne imaginea desenată pe fondul de culoarea glazurii.
"În urmă cu peste 200 de ani, a fost o ceramică făcută de sași, noi încercăm să o reproducem. Mixez lutul, îl modelez pe roată, apoi las obiectul pe masă la uscat. După ce se usucă - nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea uscat - îl glazurăm cu albastru, îl lăsam din nou la uscat, apoi vine scrijelit, până la lut. O farfurie poate fi făcută cam în 10 zile. O zi și jumătate stă la uscat, apoi finisată, apoi stă iar la uscat, apoi e arsă de două ori. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge olar. Am de gând să continui, pentru că îmi place ceea ce fac. Simt o mare bucurie când termin un obiect, o mândrie. Am făcut deja foarte multe lucruri și învăț în continuare experimentând. Am avut și multe probe, pentru că trebuie să facem probe, am avut și eșecuri, dar și lucruri bune. Oamenii vin și se uită la ce fac. E un lucru manual și, în general, place. Obiectul, dacă e greu de făcut, e mai scump. Obiectele înalte și voluminoase, foarte subțiri, sunt greu de făcut, deci mai scumpe. Cănile sunt ușor de făcut. Avem o roată a olarului acționată electric, e modernizată, nu mai e ca roata pe care o știam și e mai ușor de lucrat la ea. La Saschiz se folosea, în trecut, o glazură de tip albastru cobalt, care nu mai poate fi reprodusă în prezent", a arătat Marinel Gyorfi.
El a spus că deja s-a apucat de realizat farfuriile solicitate de Fragnard, fiind vorba despre o comandă foarte mare, care se ridică la câteva sute de bucăți.
Foto: (c) Dorina Matiș/AGERPRES
Reprezentanții Fundației ADEPT susțin că în România există trei tipuri de albastru: Albastru de Voroneț, de Săpânța și de Saschiz, iar cel de Saschiz era un albastru special și nimeni nu știe cum se obținea acest pigment, însă meșteșugul s-a dezvoltat în ultima perioadă destul de mult, deoarece turiștii sunt foarte interesați.
"Am învățat multe împreună, nimeni nu se face ceramist peste noapte. Niciunul dintre noi nu mai lucrase în ceramică, e un domeniu în care poți să ajungi la rebuturi, rebuturi pe care le vezi doar după ce deschizi cuptorul. În nouă luni, cât a fost instruit Marinel în Anglia, nu e suficient să afli toate etapele necesare. Am avut dificultăți în a stabili temperatura de ardere, cât de diluată să fie glazura, în a găsi materialul ceramic adecvat. Între timp, am reutilat atelierul, am achiziționat un nou cuptor și abia după ce am achiziționat acest cuptor am putut să obținem materiale replicabile. Apoi, la Saschiz au început să fie produse farfuriile din ceramică albastră, care, deși nu se ridică la standarde foarte înalte, sunt foarte căutate pentru povestea pe care o au în spate", a spus Ben Mehedin.
Tinerii spun că, înainte de a dispărea meșteșugul la Saschiz, oamenii scriau pe vase anul în care acestea erau confecționate și că, undeva la sfârșitul secolului al XVIII-lea, aceste vase sgraffitate nu s-au mai făcut, fiindcă în zonă au apărut ceramiști din alte zone, cu ceramică mai ușoară, mai viu colorată și mai ieftină, transmite AGERPRES.