Noul aisberg, denumit A-76 de oamenii de știință, a fost observat într-o serie de fotografii realizate recent de sateliții ce compun misiunea Sentinel-1 din cadrul programului spațial Copernicus, a anunțat ESA într-un comunicat publicat pe site-ul ei, care conține și o imagine cu acel fragment uriaș de gheață.

Suprafața lui este de 4.320 de kilometri pătrați, iar noul aisberg are o lungime de 175 de kilometri și o lățime de 25 de kilometri.

Prin comparație, insula Mallorca - o importantă destinație turistică a Spaniei, aflată în Marea Mediterană - are o suprafață de 3.640 de kilometri pătrați. Statul american Rhode Island este și mai mic în raport cu aisbergul A-76, având o suprafață de 2.678 de kilometri pătrați.

Dimensiunile gigantice ale lui A-76, care s-a desprins din banchiza Filchner-Ronne, au făcut din acest fragment de gheață cel mai mare aisberg de pe Terra. Precedentul record era deținut de aisbergul A-23A, care are o suprafață de circa 3.380 de kilometri pătrați și care plutește în prezent tot în Marea Weddell.

Un alt aisberg masiv format în largul Antarcticii, care amenința o insulă din largul Americii de Sud pe care trăiește o colonie de pinguini, și-a pierdut o mare parte din masă și s-a spart în mai multe fragmente, au anunțat oamenii de știință la începutul acestui an.

A-76 a fost detectat în premieră de British Antarctic Survey și confirmat de National Ice Center din statul american Maryland, folosind imaginile captate de misiunea Sentinel-1, lansată în cadrul programului spațial Copernicus și care constă în doi sateliți cu orbite polare.

Filchner-Ronne, situată la baza Peninsulei Antarctice, este una dintre enormele banchize plutitoare care se conectează cu uscatul continental și care se extind pe mai mulți kilometri în mările înconjurătoare.

Desprinderea periodică a unor fragmente mari din aceste banchize face parte dintr-un ciclu natural, iar formarea aisbergului A-76, care se va sparge cel mai probabil în două sau trei bucăți în curând, nu este asociată cu schimbările climatice, a declarat Ted Scambos, un cercetător specializat în glaciologie de la Universitatea Colorado din Boulder.

El a spus că Filchner-Ronne și o altă banchiză masivă, Ross, s-au comportat "într-o manieră stabilă și cvasi-periodică" în ultimul secol. Întrucât gheața acestor banchize plutea deja pe mare înainte de a se desprinde de coastă, această formare de aisberguri nu va determina o creștere a nivelului oceanului.

Unele dintre banchizele care înconjoară Peninsula Antarctică și care se află la distanțe mai mari de Polul Sud au trecut printr-un proces de dezintegrare mai rapidă în ultimii ani, un fenomen despre care oamenii de știință cred că ar putea fi asociat cu încălzirea globală, potrivit U.S. National Snow & Ice Data Center.

Aisbergurile sunt denumite în mod tradițional în funcție de regiunea din Antarctica în care au fost observate pentru prima dată, urmată de un număr secvențial și apoi, dacă ajung să se spargă, de o literă secvențială, potrivit ESA.