Potrivit BBC, consecintele nu ar fi chiar atat de apocaliptice precum am fi inclinati sa ne inchipuim.

In 1995, mai putin de 1% din populatia planetei era online. La acea vreme, Internetul, folosit cu precadere in lumea occientala, era mai mult o curiozitate. Douazeci de ani mai tarziu, peste 3,5 de miliarde de oameni sunt conectati la Internet, deci aproape jumatate din populatia globala, iar numarul creste la o rata de aproximativ 10 oameni pe secunda.

Conform Pew Research Centre, o cincime dintre americani folosesc Internetul "aproape constant", iar 73% il folosesc cel putin zilnic.

In Romania, un studiu IRES de anul trecut a relevat ca 9 din 10 participanti, cu varste cuprinse intre 16 si 50 de ani si care provin din mediul urban, folosesc Internetul si ca 40% dintre repondenti stau online mai mult de trei ore pe zi.

In timp ce majoritatea oamenilor considera accesul la Internet un lucru firesc si imuabil, ne putem imagina cu usurinta scenarii in care acesta ar putea deveni indisponibil la nivel national si chiar global pentru o perioada.

De exemplu, pot fi afectate, mai ales accidental, cablurile subacvatice care transporta volume vaste de trafic de Internet intre continente.

Sau, uneori, poate fi vorba de o decizie a unui guvern cu acces la "butonul rosu" care poate opri Internetul intr-o anumita tara. Acesta a fost cazul Egiptului in timpul miscarii cunoscute ca "Primavara Araba" din 2011, scopul fiind ingreunarea coordonarii activitatii protestatarilor. Situatii similare s-au petrecut si in timpul protestelor din Turcia si Iran.

Insa, potrivit BBC, cea mai serioasa amenintare vine din spatiu, sub forma exploziilor solare, care ar putea distruge sateliti, retele electrice si sisteme informatice.

Si pana la urma, ce s-ar intampla daca am ramane fara Internet pentru o vreme?

A venit o zi cand, fara cel mai mic avertisment, fara niciun semn prevestitor de slabiciune, intregul sistem de comunicare s-a prabusit, in intreaga lume, si intreaga lume, asa cum au inteles-o ei, s-a sfarsit.

In loc de raspuns, ne-ar putea veni in minte paragraful de mai sus din nuvela "The Machine Stops" scrisa in 1909 de E.M. Forster.

In realitate insa, se pare ca impactul asupra economiei nu ar fi foarte serios. In 2008, Departamentul pentru Securitate Interna din Statele Unite i-a cerut lui Scott Borg de la Cyber Consequences Unit sa estimeze care ar fi consecintele in cazul in care cineva ar reusi sa doboare Internetul.

Analizand efectele economice asupra mai multor companii americane ale unor probleme legate de sistemele informatice si de conexiunea la Internet din anul 2000 pana la acea data, Borg a concluzionat ca impactul va fi surprinzator de nesemnificativ.

In general, atunci cand nu au putut accesa Internetul timp de cateva zile, oamenii au ramas in urma cu munca, insa "economia este capabila sa faca fata unei situatii care este practic echivalentul unei scurte vacante", potrivit lui Borg.

In alte cazuri s-a constatat chiar o crestere a productivitatii.

Pe de alta parte, astazi, aproape zece ani mai tarziu, Internetul este mult mai dominant in aproape orice crampei al activitatii umane. Milioane de angajati lucreaza in mediul online, iar unele dintre cele mai mari companii din lume sunt in esenta digitale.

Discutiile despre "picarea" Internetului pentru 24 de ore nu au loc doar in cheie ipotetica. Specialistii in securitate cibernetica avertizeaza ca este foarte posibil ca un astfel de scenariul sa devina realitate chiar in acest an.

"In 2017, Internetul va primi o lovitura puternica la un moment dat, undeva. Daca Internetul cade, pietele financiare se vor prabusi", sustine James Carder, vice-presedinte si CISO (Chief Information Security Officer) la compania americana de securitate LogRhythm.

Nu sunt de ignorat nici efectele in plan psihologic, care s-ar putea manifesta sub forma unor sentimente de izolare si de anxietate.

"In cea mai mare parte a sa, Internetul este conceput pentru un singur scop: sa ne permita sa comunicam intre noi" oriunde, oricand, spune Jeff Hancock, care preda comunicarea la Universitatea Stanford.

Sursa: www.ziare.com