Cu alte cuvinte, este o zonă geografică în care legile economice sunt mai avantajoase, mai liberale și permit înființarea de firme private într-o țară cu economie de stat planificată.

Ce a urmărit Phenianul

Zona economică specială Rason a fost creată la începutul anilor 1990, mai precis în 1993, după încheierea Războiului Rece, explică Antoine Bondaz, cercetător francez la Fundația pentru Cercetare Strategică, expert în Coreea de Nord. Înființarea sa a prefigurat crearea altor două zone economice speciale, Kaesong și Kumgang, la începutul anilor 2000. Acestea din urmă sunt însă zone intercoreene. Kumgang a fost un complex turistic, care, de altfel, a și fost închis în 2008.

Zona economică specială Rason urma să permită instalarea unor companii rusești și chineze, dar și primirea de turiști. Urmărea, de fapt, să consolideze relațiile economice între țările din regiune. S-a vorbit chiar despre o cooperare între China, Rusia, Mongolia și cele două Corei. Un proiect care însă nu va vedea lumina zilei.

Cu toate acestea, zona are mai multe avantaje,  în special poziția sa geografică: este situată între China, Rusia și Coreea și are propriul port. Este un teritoriu de 798 de kilometri pătrați.

Ce se întâmplă la Rason

Chiar și astăzi, zona economică specială din Rason păstrează ceva din „speranța de deschidere către lume”. Site-ul NK News a relatat că există aici un hotel de lux, un cazinou, un parc acvatic, plaje, un târg internațional, infrastructuri care atrag câțiva turiști ruși și chinezi, dar care rămân, totuși, doar niște pete de culoare.

Rason este singurul loc din Coreea de Nord unde poți merge la o bancă (banca se numește „Triunghiul de aur”), unde poți schimba bani la un curs neoficial sau chiar poți să-ți cumperi un card de debit preplătit, care poate fi folosit numai în zona economică specială.

Tot aici se poate merge la o piață privată, unde nord-coreenii își vând produsele - fructe de mare, haine, produse electronice, tricouri, ventilatoare, biciclete -, o activitate în principiu interzisă în restul Coreei de Nord.

În fiecare an, la Rason se organizează un târg internațional, unde firmele străine își promovează produsele din domeniul construcțiilor, din industria ușoară, alimentară sau medicală. Între 110 și 120 de societăți participă la eveniment, marea majoritate chineze.

Surpriza: americani în Coreea de Nord

Companiile care se află acum în Rason sunt în mare parte chinezești, câteva sunt rusești, dar poate cel mai surprinzător este că sunt și unele nord-americane. Asta, în condițiile în care din septembrie 2017, Statele Unite au interzis cetățenilor lor să călătorească în Coreea de Nord, așa că angajații americani nu pot trece din zona economică specială în teritoriul nord-coreean.

Pentru a călători în Rason, turiștii străini nu au nevoie de vize, spre deosebire de cetățenii nord-coreeni, care au nevoie de o autorizație specială. Ca să vii din Phenian până în Rason faci 36 de ore cu trenul sau trebuie să treci prin orașul chinez Yanji, capitala regiunii autonome coreene din China, Yanbian.

Înainte de pandemie, la Rason veneau cu precădere turiști ruși.

Astăzi, zona economică specială este neglijată. Când a venit la putere, Kim Jong-un a dat prioritate altor zone economice speciale. Rason nu mai are nimic de-a face cu speranțele care au existat acum 30 ani. Site-ul de turism North Korea Travel descrie chiar Rason ca fiind „unul dintre locurile cel mai puțin vizitate dintr-una din cele mai puțin vizitate țări din lume”.

Zona economică specială rămâne astăzi puțin frecventată și toate speranțele care s-au pus în acest teritoriu, cu poziționarea sa geografică interesantă, nu s-au materializat niciodată. „Speranțe deșarte”, conchide specialistul francez Antoine Bondaz.

Sursa: DIGI24