Opinia curții vine ca urmare a examinării sesizărilor depuse de un grup de deputați cu privire la constituționalitatea unor prevederi din legile privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor, precum și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.

„Curtea a reținut că prevederile legale în discuție nu reprezintă o încălcare a independenței judecătorilor sau a principiului separațiilor puterilor. Această regulă, stabilită de Parlament, urmărește mai curând să asigure buna desfășurare a procedurii de evaluare prin delimitarea subiecților care participă la procedura de evaluare, de cei care nu participă, ca urmare a depunerii cererii de demisie și prin evitarea risipei de resurse financiare necesare pentru demararea evaluărilor”, a declarat Domnica Manole.

Cât privește competența comisiilor de evaluare de a ține cont de averea, cheltuielile și veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluării, Curtea a reținut caracterul intruziv al acesteia în viața privată a persoanelor apropiate subiectului evaluat. Potrivit Curții, competența urmărește realizarea unui obiectiv general al legiuitorului, de a asigura o verificare completă a integrității judecătorilor și procurorilor. Curtea a considerat că, prin stabilirea unei competențe similare pentru comisiile de evaluare, legiuitorul nu și-a depășit marja discreționară în acest domeniu, de vreme ce a urmărit asigurarea integrității funcționarilor publici de nivel înalt.

La fel, caracterul arbitrar al comportamentului său, al actelor emise de subiecții evaluați, trebuie constatat printr-un standard de probă ridicat. Consiliile au obligația să constate că există o certitudine, că actul emis contravine normelor imperative ale legii și că anterior adoptării acestui act, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o decizie similară a fost contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Curtea a stabilit că textul contestat este conform cu Legea Supremă, dar cu anumite condiții. Dacă o persoană nu este de acord cu decizia comisiei de a nu organiza o audiere publică, aceasta poate contesta hotărârea la Consiliul Superior al Magistraturii sau la Consiliul Superior al Procurorilor. De asemenea, publicarea deciziilor motivate ale acestor consilii pe site-ul oficial este constituțională, dar doar după ce expiră termenul pentru a contesta hotărârea sau, dacă aceasta a fost deja atacată, după ce Curtea Supremă de Justiție ia decizia finală.

De asemenea, Curtea a menționat că Constituția nu impune un standard de probe precis pe care Consiliul Superior al Magistraturii să-l folosească atunci când evaluează judecătorii sau candidații pentru funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. Totuși, Curtea a subliniat că o decizie de a nu promova un judecător în evaluare poate afecta serios reputația și cariera acestuia.