Noua legislatură va începe oficial marți, 16 iulie 2024, când deputații europeni nou aleși se vor reuni la sediul Parlamentului European din Strasbourg pentru o sesiune care va dura până vineri, 19 iulie, scrie G4Media.

La prima sa sesiune plenară în care toți deputații europeni se întâlnesc, noul Parlament alege un președinte, 14 vicepreședinți și cinci chestori. Într-o sesiune ulterioară, Parlamentul va alege noul președinte al Comisiei Europene, iar ulterior va examina și aproba întreg Colegiul Comisarilor.

CE FACE PARLAMENTUL EUROPEAN

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competențele bugetare ale Parlamentului au fost extinse: acum Parlamentul are competența de a decide, împreună cu Consiliul Uniunii Europene, asupra întregului bugetul anual al Uniunii Europene.

Aprobarea Parlamentului este necesară pentru adoptarea tuturor deciziilor de extindere a UE, precum și pentru încheierea acordurilor comerciale și a altor acorduri internaționale cu state din afara Uniunii Europene. Lucrările pregătitoare sunt realizate de comisii.

Totodată, deputații în Parlamentul European dedică eforturi considerabile chestiunilor legate de drepturile omului și de promovarea valorilor democratice în întreaga lume. Premiul Saharov pentru libertatea de gândire este un eveniment anual emblematic pentru activitatea Parlamentului în acest domeniu.

Grupurile politice

Alegerile europarlamentare din 6-9 iunie 2024 se dispută între partidele politice naționale, însă odată aleși, majoritatea eurodeputaților aleg să devină parte a grupurilor politice transnaționale. Majoritatea partidelor naționale sunt afiliate unui partid politic la nivel european.

Deputații europeni alcătuiesc grupuri politice bazate pe idealuri comune. Negocierile pentru formarea grupurilor politice încep după alegeri și pot dura până la prima sesiune plenară.

Fiecare grup este constituit de minim 23 de europarlamentari din cel puțin un sfert din țările UE (adică în cel puțin șapte state membre). În actualul Parlament sunt prezente șapte grupuri:

Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) – PPE

Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European – S&D

Renew Europe Group

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR)

Grupul Identitate și Democrație (ID)

Grupul Stângii din Parlamentul European – GUE/NGL

Pentru a fi recunoscute oficial la 16 iulie, data la care are loc ședința plenară constitutivă a Parlamentului, grupurile politice trebuie să-i transmită președintelui denumirea lor, declarația politică și componența până la 15 iulie 2024.

Comisiile Parlamentului European

Eurodeputații vor vota și componența numerică a comisiilor și subcomisiilor permanente ale Parlamentului, dând, astfel, oficial startul noii legislaturi. În principiu, componența numerică a comisiilor va fi și ea făcută publică.

Activitatea politică și legislativă a Parlamentului se desfășoară în cadrul a 20 de comisii permanente și trei subcomisii, fiecare desemnând un președinte și maximum patru vicepreședinți.

La începutul fiecărei noi legislaturi, Parlamentul European decide din ce comisie parlamentară urmează să facă parte fiecare deputat, în conformitate cu preferințele lor. Această decizie are o importanță fundamentală, întrucât stabilește domeniile în care deputații își vor concentra cel mai mult eforturile. Comisiile parlamentare au un rol esențial în elaborarea politicilor: ele sunt cele care pregătesc poziția Parlamentului, în special cu privire la noile propuneri legislative.

După sesiunea plenară constitutivă, comisiile își organizează primele reuniuni, la care își aleg președinții și vicepreședinții (Biroul).

În reuniunea constitutivă, fiecare comisie alege un președinte și până la patru vicepreședinți din rândul membrilor titulari, iar aceștia alcătuiesc „biroul comisiei”, cu un mandat de doi ani și jumătate.

Componența politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.

Președinții comisiilor coordonează activitățile tuturor comisiilor prin intermediul Conferinței președinților de comisie.

În fiecare lună, una sau două săptămâni sunt rezervate activității în cadrul comisiilor. În reuniunile comisiilor, deputații dezbat rapoartele legislative și nelegislative, propun și votează amendamente și monitorizează evoluția negocierilor cu Consiliul Uniunii Europene. Comisiile parlamentare participă activ la elaborarea agendei legislative, de exemplu transmițându-și contribuțiile înainte de adoptarea programului anual de lucru al Comisiei. Comisiile parlamentare au un rol important în supravegherea activităților UE, monitorizând utilizarea corectă a bugetului UE și aplicarea adecvată a legislației și a acordurilor internaționale adoptate.

De asemenea, înaintea numirii unei noi Comisii Europene, toți noii comisari desemnați trebuie să fie evaluați de comisiile parlamentare care se ocupă de domeniile portofoliilor lor.

Pentru fiecare temă de care se ocupă, comisiile desemnează dintre membrii lor un raportor care coordonează întregul proces decizional în urma căruia Parlamentul își adoptă poziția. Proiectul de raport prezentat de către raportor poate fi modificat după adoptarea amendamentelor depuse de deputați. Textul inițial și amendamentele, inclusiv amendamentele de compromis aprobate de grupurile politice, sunt apoi votate de întreaga comisie. Raportul adoptat de comisia respectivă este ulterior supus plenului pentru aprobare.

De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii și comisii speciale temporare, pentru a trata anumite chestiuni, și poate înființa comisii de anchetă care să investigheze nereguli semnalate sau situații de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului UE. Domeniile lor de activitate variază de la chestiuni financiare, inteligență artificială și știri false până la condițiile de viață ale animalelor și sănătatea publică, pentru a menționa doar câteva.

Mărimea comisiilor variază semnificativ, de la 25 de membri în cazul Comisiei pentru afaceri juridice la 81 de membri în cazul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară la jumătatea legislaturii 2019-2024.

Componența comisiilor reflectă întotdeauna ponderea pe care o are fiecare grup politic în cadrul Parlamentului.

COMISIA EUROPEANĂ

Parlamentul European este ramura legislativă a Uniunii Europene și una dintre cele șapte instituții fundamentale ale acesteia (alături de Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană și Curtea Europeană de Conturi).

Comisia Europeană reprezintă latura executivă a UE, responsabilă de inițierea și punerea în aplicare a legislației UE și de funcționarea de zi cu zi a UE. Parlamentul European, reprezentând interesele cetățenilor UE, și Consiliul European, reprezentând interesele țărilor, dau formă finală propunerilor Comisiei și, dacă sunt de acord cu acestea, le adoptă.

Parlamentul European decide cu privire la legislația UE, inclusiv cu privire la bugetul multianual, împreună cu Consiliul Uniunii Europene (guvernele statelor membre ale UE). Parlamentul European poate trage la răspundere alte instituții europene, precum Comisia Europeană. El alege președintele Comisiei Europene și joacă un rol-cheie în verificarea comisarilor desemnați prin audieri individuale.

În fiecare an, în septembrie, dezbaterea privind starea Uniunii Europene (#SOTEU) reprezintă o oportunitate pentru deputații europeni de a transmite preocupările cetățenilor, de a evalua activitatea desfășurată de Comisie în ultimele douăsprezece luni și de a discuta provocările viitoare cu care se confruntă UE. Acest eveniment anual, instituit în 2010 prin Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie, reflectă practici similare în democrațiile naționale.

Alegerea președintelui CE

Președintele Comisiei Europene va fi ales după constituirea Parlamentului. Acest lucru se poate întâmpla în prima sesiune de după vacanța de vară (16-19 septembrie). Decizia finală privind calendarul precis va fi luată de Conferința președinților grupurilor politice după constituirea Parlamentului.

În legislaturile anterioare, când alegerile europene au avut loc în mai – cum a fost cazul în 2019 –, în iulie au fost organizate două sesiuni plenare: prima pentru constituirea noului Parlament și alegerea președintelui, a vicepreședinților și chestorilor săi, iar a doua pentru alegerea președintelui Comisiei.

Articolul 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează că PE „alege președintele Comisiei”. Practic, candidatul propus de Consiliul European își prezintă orientările politice în plenul Parlamentului, după care are loc o dezbatere. Parlamentul alege președintele Comisiei cu o majoritate a voturilor deputaților săi (361, într-un Parlament cu 720 de membri). Votul este secret.

În cazul în care candidatul nu obține majoritatea necesară, președintele PE invită Consiliul European să propună un nou candidat în termen de o lună, urmând aceeași procedură.

Audierea comisarilor

Împreună cu președintele (nou) ales al Comisiei, Consiliul numește comisarii desemnați. Președintele Comisiei îi atribuie fiecăruia dintre ei responsabilitatea pentru o gamă specifică de politici. Comisiile competente ale PE îi evaluează individual, înaintea unui vot în plen pentru alegerea întregului colegiu al comisarilor.

Comisia pentru afaceri juridice examinează în detaliu declarațiile de interese financiare ale comisarilor desemnați, înainte de audierea lor în comisiile Parlamentului, pentru a stabili dacă sunt corecte și complete, precum și pentru a identifica eventualele conflicte de interese. Dacă are nelămuriri, Comisia pentru afaceri juridice poate cere informații suplimentare sau îl poate invita pe comisarul desemnat respectiv la o discuție. Ea poate și să formuleze recomandări pentru rezolvarea unui conflict de interese. Înainte ca audierile în comisia competentă să poată avea loc, Comisia pentru afaceri juridice trebuie să confirme în scris că nu există niciun conflict de interese. Dacă nu se găsește nicio soluție pentru un conflict de interese anume, Comisia pentru afaceri juridice concluzionează că respectivul comisar desemnat nu este în măsură să își exercite funcția.

Comisarul desemnat trebuie să răspundă în scris la mai multe întrebări, inclusiv unele adresate de eurodeputați din comisia responsabilă cu portofoliul care i-a fost atribuit. Un prim set de întrebări vizează competențele sale generale, angajamentul european și independența personală, gestionarea portofoliului și cooperarea planificată cu Parlamentul. Comisiile specializate pregătesc o serie de întrebări specifice despre portofoliu.

CV-urile tuturor comisarilor desemnați și răspunsurile lor la întrebările scrise se publică pe site-ul PE anterior audierilor.

Comisarul desemnat este invitat apoi la o audiere de trei ore, transmisă live pe internet, în fața comisiei/comisiilor PE care răspund de portofoliul său. Audierea include un discurs de maximum 15 minute, ținut de candidat la începutul ședinței, urmat de răspunsurile sale la întrebările deputaților.

Comisia competentă sau comisiile competente trebuie să finalizeze evaluarea comisarului desemnat în termen de 24 de ore de la încheierea audierii. În acest scop, trebuie să se întâlnească cu ușile închise „cât mai curând posibil”. Comisia/comisiile care organizează audierea pot și să solicite comisarului desemnat mai multe informații în scris sau să organizeze o scurtă audiere suplimentară. Coordonatorii grupurilor politice redactează o scrisoare de evaluare pentru fiecare candidat, în care stabilesc dacă un candidat este calificat atât pentru a deveni „membru al colegiului” (al Comisiei Europene) și pentru a-și exercita funcțiile atribuite.

Scrisoarea se transmite apoi spre examinare Conferinței președinților de comisie (CPC) în termen de 24 de ore de la încheierea evaluării. Dacă CPC o aprobă, ea este trimisă apoi Conferinței președinților, cu titlu confidențial. Un raport separat de evaluare privind fiecare comisar desemnat se trimite Conferinței președinților de comisie și Conferinței președinților din PE, care redactează un proiect de rezoluție ce urmează să fie votat în plen.

Conferința președinților declară audierile încheiate după ce analizează scrisorile de evaluare întocmite de comisiile responsabile și recomandarea Conferinței președinților de comisie. Doar în acest moment pot fi făcute publice scrisorile de evaluare și pot fi formulate comentarii pe marginea evaluării.

Președintele Comisiei ține cont de rezultatele audierilor și de consultările cu grupurile politice din Parlament și își prezintă apoi echipa și prioritățile politice în cursul unei ședințe plenare. Eurodeputații decid, în urma unei dezbateri și cu majoritatea voturilor exprimate, dacă să numească în funcție noul colegiu al comisarilor cu un mandat de cinci ani.

CONSILIUL EUROPEAN

Membrii Consiliului European sunt șefii de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre ale UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene.

Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale UE, în mod tradițional prin adoptarea de concluzii. Nu negociază, nici nu adoptă acte legislative ale UE.

Consiliul European joacă un rol important în mai multe proceduri de numire în posturi de importanță majoră la nivelul UE, în special:

– alegerea președintelui Consiliului European

– propunerea candidatului pentru postul de președinte al Comisiei Europene

– numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

– numirea oficială a întregului organ colegial al comisarilor

– numirea Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (BCE), inclusiv a președintelui BCE

Președintele Consiliului European

Consiliul European își alege propriul președinte, un rol care a fost introdus pentru prima dată în 2009 prin Tratatul de la Lisabona. Această alegere necesită o majoritate calificată. Președintele deține această funcție pe durata unui mandat de 2 ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Actualul președinte este Charles Michel, care și-a început mandatul la 1 decembrie 2019. El a fost reales pentru un al doilea mandat la 24 martie 2022. Al doilea mandat al său a început la 1 iunie 2022.

Numirea Înaltului Reprezentant

Consiliul European răspunde de numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, adesea numit și șef al diplomației UE. Decizia privind candidatul propus necesită majoritate calificată și trebuie convenită cu președintele Comisiei Europene.

Consiliul European poate, de asemenea, să decidă, tot cu o majoritate calificată, să pună capăt mandatului de 5 ani al Înaltului Reprezentant.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (CONSILIUL UE)

Prin Consiliu se înțeleg două instituții diferite ale UE: Consiliul European și Consiliul UE. Rolurile și componența lor sunt însă foarte diferite, deși numele lor sunt asemănătoare și sunt deservite de același personal.

Consiliul European este constituit din șefii de stat sau de guvern din statele membre ale UE, împreună cu președintele său și președintele Comisiei Europene. Acesta definește orientările și prioritățile politice generale ale UE.

Consiliul Uniunii Europene reprezintă guvernele statelor membre. Cunoscut informal și sub numele de Consiliul UE, acesta este locul în care miniștrii naționali din fiecare țară a UE se întrunesc pentru a adopta legi și pentru a coordona politicile.

Fiecare stat membru deține, prin rotație, pentru o perioadă de șase luni, președinția Consiliului UE.

Consiliul UE este un factor decizional esențial al UE.

Acesta negociază și adoptă acte legislative în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub numele de codecizie. Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență exclusivă sau competență partajată cu statele membre. În aceste cazuri, Consiliul legiferează în temeiul propunerilor care îi sunt înaintate de Comisia Europeană.

Consiliul UE este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre în domenii specifice, cum ar fi: politicile economice și bugetare; educație, cultură, tineret și sport; politica de ocupare a forței de muncă.

Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE pe baza orientărilor stabilite de Consiliul European. Aceasta include totodată ajutorul umanitar și pentru dezvoltare al UE, apărarea și comerțul. Consiliul, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii externe a UE.

Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în numele UE, a acordurilor dintre UE și țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile internaționale. La sfârșitul negocierilor, Consiliul decide cu privire la semnarea și încheierea acordului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adoptă decizia finală de încheiere a acordului, după ce Parlamentul și-a dat aprobarea (necesară în domenii care fac obiectul codeciziei) și după ce acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE. Aceste acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau se pot referi la subiecte specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și tehnologia etc.

Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul. Perioada bugetară acoperă un an calendaristic. De obicei, se adoptă în decembrie și începe la 1 ianuarie anul următor.