Previziuni greșite

Președintele prestigiosului think tank american de politică externă, Richard Haass, a făcut o analiză a celor 12 luni scurse de la debutul atacului lansat de forțele lui Putin, afirmând că „în anul de când Rusia și-a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, războiul a evoluat în moduri pe care puțini le-au prezis.”, scrie G4Media.

El s-a referit la prognozele greșite ale experților care spuneau că forțele ruse îi vor zdrobi rapid pe ucrainenii copleșiți și vor lua în stăpânire mult mai mult din țara vecină decât au câștigat în 2014. Alții au mers mai departe, prezicând că Rusia va răsturna guvernul de la Kiev și îl va înlocui cu un regim marionetă care va ratifica controlul rusesc” și nu va mai reprezenta guvernul cu aspect occidental care venise la putere în Ucraina.

Ținând cont de aceste previziuni, „mulți din Occident și din Ucraina ar fi acceptat cu ușurință o versiune a ceea ce există astăzi, și anume, o Ucraina suverană care își exercită autoritatea asupra a aproximativ 80% din teritoriul său.” După ce a cucerit 24,4% din teritoriul ucrainean în martie trecut, armata rusă s-a retras însă treptat până când a ajuns să controleze doar 16,5% în decembrie 2022.

De asemenea, realitatea teritorială actuală din Ucraina este „o punere sub acuzare surprinzătoare” a armatei Rusiei. Eșecurile de pe câmpul de luptă și impotența forțelor ruse de a înfrânge rezistența ucrainienilor au dat peste cap planurile lui Putin, care se vede pus în acest moment în fața unor alegeri dificile. Decizia sa de a invada Ucraina „nu a fost irațională,” susține președintele Consiliului pentru Relații Externe, „având în vedere presupunerile sale că Ucraina nu va fi un rival pe măsură pentru armata sa, că Europa (în special Germania) era prea dependentă de gazul rusesc pentru a-i face față și că Statele Unite, după 6 ianuarie 2021 și după retragerea din Afganistan, au fost prea divizate și orientate spre interior pentru a ajuta apărarea Ucrainei.”

Dar, pentru că toate aceste presupuneri s-au dovedit greșite, „calculul lui Putin potrivit căruia beneficiile invadării ar diminua costurile (atacului) a devenit o formulă pentru dezastru.”

Din această cauză, Putin nu face altceva acum decât să tragă de timp, crede expertul american. „Incapabil să învingă armata Ucrainei, el atacă ținte economice și civile, sperând să zdrobească voința ucrainenilor. De asemenea, el poate crede că, în ciuda a ceea ce spun liderii occidentali, este doar o chestiune de timp până când guvernele europene, împreună cu SUA, vor începe să regândească costurile sprijinirii Ucrainei.”

Calculele țarului de la Kremlin nu sunt deplasate. De exemplu, în Statele Unite, sprijinul pentru rezistența ucrainienilor la invazia neprovocată a Rusiei scade vizibil, deși rămâne puternic. Un sondaj Associated Press realizat la sfârșitul lunii ianuarie a arătat că 48% dintre adulții americani spun că sunt în favoarea furnizării de arme Ucrainei de către SUA, o scădere față de mai 2022, când 60% dintre ei au declarat că sunt în favoarea trimiterii de arme guvernului de la Kiev.

Viitorul nu sună bine

În aceste condiții, ce poate fi spus despre viitorul conflictului din Ucraina? În opinia lui Richard Haass, „războaiele se încheie într-unul din două moduri: atunci când o tabără o învinge pe cealaltă și este capabilă să-și impună termenii de pace sau când cele două părți ajung la concluzia că compromisul este de preferat continuării unui război pe care nici una nu este suficient de puternică pentru a-l câștiga.”

Expertul crede că, deocamdată, niciuna dintre aceste condiții nu se aplică acestui război. El este de părere că nu este clar că „Ucraina poate alunga Rusia de pe teritoriul său, chiar dacă guvernele occidentale renunță la inhibiții și furnizează Ucrainei arme mai avansate.” De partea lor, forțele ruse sunt pe poziții defensive bine stabilite și vor fi greu de dislocat.

Pe de altă parte însă, crede analistul, forțele ruse „sunt pur și simplu prea slab antrenate și conduse să învingă Ucraina pe câmpul de luptă. Atacurile aeriene asupra zonelor civile, oricât de brutale și costisitoare, nu sunt un substitut pentru succesul pe câmpul de luptă și, până acum, nu au făcut decât să întărească hotărârea poporului ucrainean.”

În plus, „există posibilitatea, sau chiar probabilitatea, ca China să ofere asistență economică și militară masivă Rusiei, în loc să-și vadă partenerul strategic învins de o coaliție condusă de Statele Unite.”

În acest context, reamintim că șeful diplomației de la Washington, Anthony Blinken, a avertizat zilele trecute că Beijingul ia în considerare furnizarea de „arme” Rusiei pentru a sprijini ofensiva acesteia în Ucraina. Șeful Departamentului de Stat a făcut această remarcă după o întâlnire cu omologul său chinez, Wang Yi.

„Am vorbit despre războiul condus de Rusia și despre îngrijorările pe care le avem că China ia în considerare furnizarea de sprijin letal Rusiei,” a declarat Blinken, explicând că deține informații pe această temă. Întrebat ce ar însemna acest lucru în mod concret, șeful diplomației americane a răspuns: „În principal, arme.”

Secretarul de stat a avertizat cu privire la „implicațiile și consecințele” pentru China dacă se va descoperi că oferă „sprijin material” Rusiei în războiul său din Ucraina sau că o ajută să se sustragă sancțiunilor occidentale, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price.

Vicepreședinta SUA, Kamala Harris, a pus, de asemenea, la îndoială neutralitatea Chinei. SUA sunt „tulburate de faptul că Beijingul și-a aprofundat relațiile cu Moscova de la începutul războiului,” a declarat ea. „Orice mișcare a Chinei de a oferi sprijin letal Rusiei nu ar face decât să recompenseze agresiunea, să continue crimele și să submineze și mai mult o ordine bazată pe reguli,” a avertizat ea.

Fără compromis

Perspectivele de compromis sunt așadar sumbre în acest moment, crede Haass. „Putin pare hotărât să nu se dea bătut, ca nu cumva ca înfrângerea percepută în Ucraina să stimuleze eforturile rivalilor interni de a-l îndepărta de la putere.” De asemenea, sancțiunile împotriva Moscovei au avut doar un efect limitat, deoarece India, China și alte țări continuă să cumpere energie rusească, banii acestora alimentând mașina de război a Rusiei. În plus, așa cum afirmă și președintele CFR, „Putin controlează narațiunea politică acasă, convingându-i pe mulți că Rusia este o victimă, forțată de SUA și NATO să lupte pentru supraviețuire împotriva Occidentului în ansamblul său.”

De altfel, aceste teme au fost reluate în discursul pe care președintele rus l-a susținut recent în fața Parlamentului de la Moscova. El a spus, printre altele, că Rusia se confruntă „cu o perioadă foarte dificilă” și a acuzat Occidentul și NATO că „au început războiul și noi am folosit forța pentru a-l opri.” Președintele rus a citat din Stalin, afirmând că „când Rusia este amenințată, trebuie să ne unim forțele” și susținând că Rusia nu luptă împotriva ucrainenilor, pe care i-a descris drept ostatici. Occidentul încearcă să transforme „un conflict local într-unul global,” a afirmat Putin.

Pe de altă parte, Haass crede că nici Ucraina „nu este înclinată spre compromis,” iar „aproape toți ucrainenii cer eliberarea completă a teritoriului țării lor. Motivul este simplu: războiul a schimbat percepțiile. Performanța militară a Ucrainei  și deficiențele evidente ale armatei ruse au alimentat mai mult decât un optimism strategic minor cu privire la ceea ce ar putea rezerva viitorul.”

Mai mult, „războiul a îndârjit inimile (ucrainienilor). Atrocitățile rusești, inclusiv bombardarea clădirilor de apartamente și executarea civililor, au dus la apeluri pentru despăgubiri și tribunale pentru crime de război. Unii ar adăuga la această listă înlăturarea lui Putin și a cercului său interior de la putere, un rezultat considerat de mulți ca esențial pentru ca Ucraina să aibă vreodată încredere în vreun acord de pace.”

Toate acestea îl fac pe analistul american să afirme că, în acest moment, „condițiile sunt departe de a fi coapte pentru diplomație. Într-o zi, acest lucru se va schimba, dar acea zi pare să fie departe.”

În tot acest noian de vești proaste, Haass vede însă și motive de optimism. „Vestea bună (dacă există) este că războiul poate deveni mai puțin intens, deoarece ambele părți se confruntă cu dificultăți în a susține amploarea pierderilor pe care le-au suferit anul trecut.” Atât ucrainienilor, cât și rușilor „le lipsesc forța umană, echipamentele și resursele economice pentru a face acest lucru.”

În plus, expertul CFR crede că „pare puțin probabil ca Rusia să opteze pentru escaladarea” războiului. „Atacarea NATO nu are sens când este evident că Rusia nu poate învinge nici măcar Ucraina. Armele nucleare par să aibă valoare militară mică sau deloc,” mai ales în condițiile în care atât China, cât și India și-au exprimat clar opoziția față de utilizarea lor, iar utilizarea de către Rusia a bombei atomice împotriva forțelor sau teritoriului ucrainean ar duce aproape sigur la intrarea în război în mod direct a Statelor Unite și a NATO.

Toate acestea îl fac pe analistul american să concluzioneze că războiul nu se va încheia prea curând. Harta Ucrainei peste un an va fi foarte similară cu cea care există în prezent, iar „anul următor promite să fie sumbru, nu decisiv – amintind mai mult de Primul Război Mondial decât de al Doilea Război Mondial.”

Ostilitățile continuă

O opinie similară privind continuarea războiului o exprimă și The Hill, care crede că este greu de spus în acest moment când s-ar putea termina conflictul din Europa de Est.

„Atât Ucraina, cât și Rusia rămân ferm înrădăcinate în pozițiile lor și este puțin probabil să cedeze” când vine vorba de compromis. Președintele ucrainean Zelenski a promis că va recuceri întreg teritoriul ocupat de Rusia, inclusiv Peninsula Crimeea, în timp ce, de partea sa, este puțin probabil ca Putin să renunțe la cele patru teritorii pe care le-a anexat ilegal anul trecut: Lugansk, Donețk, Zaporijjia și Herson.

Publicația amintește că propunerile de pace și încercările de a aduce oficiali din ambele părți la masa de negocieri au eșuat. În plus, există întrebarea persistentă dacă aliații SUA și NATO ar trebui să treacă peste se angajeze în negocieri separate cu Rusia.

De partea sa, The Atlantic – care a discutat cu istorici de top, politologi, experți geopolitici și foști oficiali – susține că trebuie „să ne pregătim pentru posibilitatea unui conflict lung, care își schimbă forma, poate dura ani, chiar și un deceniu sau mai mult,” să observăm „cum privește restul lumii ambițiile imperiale ale Kremlinului, să ne așteptăm „ca orice înțelegere negociată să fie fragilă și să se bazeze pe intervenția unei terțe părți” și să nu anticipăm „un final dramatic, cum ar fi o detonare nucleară rusă în Ucraina sau răsturnarea de la putere a lui Vladimir Putin în Rusia. În mod remarcabil, într-o inversare a percepțiilor în urmă cu un an, unii experți ar putea imagina o victorie decisivă a Ucrainei împotriva Rusiei, dar niciunul nu prognozează o victorie decisivă a Rusiei împotriva Ucrainei.”

Jurnalista rusă Maria Lipman, bursieră la Institute for European, Russian, and Eurasian Studies de la George Washington University, a observat că, în prezent, „niciuna dintre părți nu pare să aibă un avantaj clar pe câmpul de luptă” și „nici conducerea ucraineană, nici cea rusă nu este dispusă să înceapă discuții de pace.” Acest lucru a făcut-o pe Lipman să prevadă un scenariu final pe care și alți experți l-au invocat recent: un armistițiu asemănător celui dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, cu Statele Unite și aliații săi susținând Kievul – la fel cum o fac de decenii cu Seulul.

„S-ar putea imagina ceva similar cu rezultatul războiului din Coreea,” cu „părțile în conflict rămânând neîmpacate și pe poziții ireconciliabile, mereu în alertă, dar mai mult sau mai puțin sigur divizate.” Totuși, a spus ea, orice graniță trasată între Rusia și Ucraina va fi probabil mult mai lungă și mai greu de asigurat decât cea care împarte peninsula coreeană. Și Rusia, ca țară mult mai mare, membru permanent al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și un jucător economic semnificativ, „nu este Coreea de Nord” și „nu poate și nu va fi izolată,” a menționat ea.

Michael Kimmage, un istoric al relațiilor dintre SUA și Rusia la Catholic University of America, care a lucrat la Departamentul de Stat între 2014 și 2016, a afirmat că războiul din Ucraina se va dovedi „un conflict generațional” cu tensiuni și ostilități în următoarele două-trei decenii, chiar dacă intensitatea actualului război va scădea. Va fi un conflict între Rusia și Ucraina, „dar încadrat într-un alt conflict între Statele Unite și Rusia, care este într-adevăr pentru Europa în general.”

„Nimeni, inclusiv eu, nu are o mare încredere în cum sau când se va termina războiul,” a afirmat Dan Reiter, politolog la Emory University, care a scris o carte despre cum se termină conflictele, în timp ce Mick Ryan, un general-maior din armata australiană, aflat acum în rezervă, a spus tranșant: Războiul este cel mai probabil să se încheie atunci „când Putin își dă seama că fanteziile sale imperiale nu sunt posibile și că armata nu îi poate oferi victoriile de care el are nevoie.”