Bilanțul a crescut în cursul zilei de joi de la 95 de morți la 140 de morți, iar acum a fost actualizat la 158 de morți, scrie sursa citată.

Pe de altă parte, furia naturii nu s-a potolit. Peste 180 de litri pe metru pătrat sunt așteptați să cadă joi în nordul provinciei Castellón, a avertizat agenția meteorologică AEMET.

Acest bilanț, cel mai ridicat de la inundațiile care au ucis 300 de persoane în octombrie 1973, „va crește, deoarece presupunem că multe persoane sunt date dispărute”, a avertizat ieri seara, 30 octombrie, Ángel Víctor Torres, ministrul pentru politica teritorială.

În zonele afectate de furtuni, locuitorii sunt sub șoc.

„Nu mai este nimic de salvat (…) Am pierdut totul într-o singură noapte”, a declarat pentru AFP Emilio Muñoz, un bărbat în vârstă de 70 de ani care locuiește în Utiel, o localitate situată la vest de Valencia, devastată de ploile torențiale și de noroi.

Sunt așadar cele mai devastatoare inundații din Spania din ultima jumătate de secol, iar violența dezastrului a fost pusă pe seama fenomenului cunoscut local sub numele de DANA, care este intensificat de încălzirea climatică, relatează Reuters.

Este vorba despre un sistem meteorologic distructiv în care aerul rece și cel cald se întâlnesc și produc nori de ploaie puternici, un model despre care se crede că devine din ce în ce mai frecvent din cauza schimbărilor climatice. Fenomenul este cunoscut la nivel local sub numele de DANA, un acronim spaniol pentru depresiune izolată de mare altitudine, și, spre deosebire de furtunile sau vijeliile obișnuite, se poate forma independent de curenții de aer polari sau subtropicali.

Atunci când aerul rece suflă peste apele calde ale Mediteranei, aerul mai cald se ridică rapid și formează nori denși, încărcați cu apă, care pot rămâne deasupra aceleiași zone timp de mai multe ore, sporindu-le potențialul distructiv. Meteorologii spun că acest fenomen provoacă uneori furtuni cu grindină de mari dimensiuni și tornade, așa cum s-a văzut săptămâna aceasta.

Estul și sudul Spaniei sunt deosebit de sensibile la acest fenomen datorită poziției sale între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Masele de aer cald și umed și fronturile reci se întâlnesc într-o regiune în care munții favorizează formarea norilor de furtună și a precipitațiilor.

Fenomenul DANA din această săptămână a fost una dintre cele mai intense trei astfel de furtuni din ultimul secol în regiunea Valencia, a declarat Ruben del Campo, purtător de cuvânt al agenției meteorologice naționale Aemet.

„Previziunile au fost în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat. Dar într-o zonă situată între Utiel și Chiva, în provincia Valencia, precipitațiile au depășit 300 de litri pe metru pătrat. În acea zonă, sistemele de furtună s-au format și s-au regenerat continuu”, a explicat el.

Deși experții spun că va fi nevoie de timp pentru a analiza toate datele pentru a determina dacă acest feneomen DANA specific a fost cauzat de schimbările climatice, majoritatea sunt de acord că o creștere a temperaturii Mediteranei și condiții atmosferice mai calde și mai umede contribuie la producerea unor episoade extreme mai frecvente.

„Vom vedea mai multe astfel de inundații rapide în viitor. Aceste ploi teribil de abundente și aceste inundații devastatoare sunt amprentele schimbărilor climatice”, a declarat Hannah Cloke, profesor de hidrologie la Universitatea din Reading.

Aceasta susține că nici măcar avertismentele timpurii privind ploile abundente, bazate pe prognoze fiabile, nu pot face mare lucru pentru a preveni decesele, iar oamenii trebuie să înțeleagă pericolul real.

„Nu este suficient să le spui oamenilor că va ploua destul de mult… Am putut vedea că oamenii se puneau în pericol conducând prin apă, iar apa era atât de multă, încât a copleșit aceste locuri”, a subliniat el.

Înainte ca termenul DANA să fie inventat, la începutul anilor 2000, orice ploaie abundentă de toamnă, caracteristică climatului mediteranean, era cunoscută sub denumirea populară de „gota fria” (picătură rece) în Spania și în unele părți ale Franței. Termenul este încă utilizat pe scară largă în mod colocvial. Originea sa datează din 1886, când oamenii de știință germani au introdus ideea de „kaltlufttropfen”, sau picătură de aer rece, pentru a descrie o perturbare la mare altitudine, dar fără reflexie aparentă la suprafață.

AEMET, serviciul meteo spaniol, afirmă că acum, conceptul de picătură rece este depășit și definește DANA ca o depresiune închisă de mare altitudine care devine izolată și separată de un jet stream (curent de aer) asociat. AEMET spune că fenomenele DANA devin uneori staționare sau chiar se deplasează înapoi, de la est la vest.