Cea mai mare parte a rudelor lui Gurie Grosu s-au refugiat în România, frații lui fiind, la fel, slujitori ai bisericii. Cel mai tânăr nepot al mitropolitului Gurie, Igor Grosu, a aflat foarte târziu de la tatăl său, că acesta a avut un unchi mitropolit în timpul României Mari.

Igor Grosu: „E foarte trist, dar eu am aflat despre rudenia noastră cu Mitropolitul Gurie Grosu, fiind deja student. Până atunci n-am știut. Bunelul meu era preot în sat, fratele lui Gurie Grosu, Andrei Grosu. Tatăl meu a fost în Siberia de tânăr, nici familie nu avea, băiat tânăr a fost dus departe încolo, în regiunea Irkutsk… Mie nu mi-a povestit nimic despre Gurie Grosu, cu toate că știa. Eu sunt cel mai mic dintre nepoții lui Gurie. Tata mi-a povestit într-o iarnă de el, iar în vară s-a dus din viață, tânăr, la 53 de ani… La noi în pod la casă era un loc ferit, după niște butoaie cu semințe, grâu, făină, unde erau ascunse niște fotografii vechi, cărți, dar nu aveam dreptul să ne ducem să vedem… Peste timp am luat fotografiile acelea, o comoară, fotografii autentice, din anii 20, 30 cu mitropolitul Gurie, cu familia bunelului Andrei, cu toți unchii mei. Pe urmă am plecat la București să căutăm informație despre rudele noastre. Aici în Basarabia a rămas doar tata, mezinul, care a rămas cu părinții la Codreanca. La București am luat o carte groasă de telefoane și am căutat la toate numele Grosu pe rând. Am mers la vreo opt adrese și am bătut la ușă. Am dat de o mătușă de-a noastră Natalia Grosu”…