Duminica trecută, la 3 aprilie, Viorica se afla la Odesa. Era ziua în care dis-de-dimineață forțele ruse au lansat câteva rachete în regiunea orașului, lovind un depozit de combustibili.

Luni a mers în regiunea orașului Mykolaiv asupra căruia, la fel, s-a tras. Atacurile au fost lansate în regiunea unei piețe unde oamenii își cumpărau produse. „Mulți au fost răniții, zece oameni au murit, doar pentru că au ieșit să-și ia provizii”, a informat jurnalista.

Într-un video publicat pe pagina sa de Facebook, Viorica, echipată cu cască și vestă antiglonț, povestește despre distrugerile provocate de atacurile armatei ruse, în timp ce pe fundal se aud bubuituri.

Alarmele aeriene au devenit ceva obișnuit pentru oamenii din Mykolaiv. „- Unde să fugim?”, răspunde cu o întrebare la întrebare o localnică.

Pe 7 aprilie, Viorica Tătaru deja era la Kiev. „Capitala rezistă și este liberă”, notează ea.

Dramele de la Bucea, Gostomel, Irpin, Cernihiv...

Au urmat apoi Bucea, Gostomel, Irpin, Cenihiv... Orașe distruse, oameni îngropați în curțile bisericilor sau în parcurile care, încet-încet, se transformă în cimitire...

Ceea ce a văzut la Bucea, a cutremurat-o pe Viorica.

„În Bucea am văzut o groapă comună din care erau scoase cadavre. Erau vreo 40 la număr în ziua în care eram acolo. Anterior, fuseseră scoase vreo 70. A fost o imagine ca dintr-un film de groază”, a relatat Viorica Tătaru pentru Radio Chișinău.

Și orașul Cenihiv a avut de suferit mult de pe urma atacurilor forțelor militare ruse.

„Niciodată nu m-am gândit că Rusia ne poate face așa ceva, ne poate omorî oamenii”, îi spune Vioricăi o localnică în etate pe nume Ania.

Tragedie e și la Gostomel. Orașul este închis pentru presă până la 14 aprilie. „Am văzut doar aeroportul distrus. Se scot cadavre și nu se permite”, spune Viorica.

Despre frumsețea orașului Irpin Viorica povestește la timpul trecut.

„Ah, Irpinul este un oraș frumos cu blocuri și case noi, cartiere întregi care acum sunt, pur și simplu, distruse, nu mai pot fi locuite. Nu cred că am văzut o casă întreagă în Irpin”, ne-a mai spus jurnalista. Ea ne-a relatat și despre cazul lui Serghey, un tânăr bărbat, care a venit să-și vadă locuința în care nu fusese în toată perioada ocupației. „Omul și-a pus mâinile în cap când a intrat. Totul era distrus”, povestește jurnalista.

Parcuri-cimitire

„În acea perioadă, oamenii din Irpin au trăit în subsolurile blocurilor. Au stat 35 de zile sub ocupația rusească. Practic nu au ieșit din subsoluri. Despre ocupație, ei spun că a fost un coșmar. Nu știau cum va fi ziua de mâine, dacă vor ajunge până mâine”, afirmă Viorica Tătaru.

Jurnalista povestește copleșită de emoții că la Irpin morții au fost înhumați prin parcuri.

„Și-au îngropat morții în parcurile de lângă casă. Nu au avut unde să-i ducă și oamenii care au fost împușcați sau care au murit în urma bombardamentelor... Rămâneau cadavrele în stradă și vecinii i-au îngropat în parcurile de lângă casă. (...) Am văzut un mormânt... Ah, dureroasă imagine. O mamă cu un copil au ieșit din subsol și au mers după apă de la o fântâna din preajmă, dar ambii au fost împușcați. I-au îngropat vecinii. Au scris pe crucile artizanale numele lor, numărul apartamentului și strada”, ne povestește Viorica. 

În loc de epilog

Viorica spune că de fiecare dată se întreabă cum de rezistă ucraineni în asemenea condiții. „(...) De fiecare dată mă gândesc că parcă asta nu ar fi real, de parcă ne aflăm într-o altă realitate, într-un film despre război pe care-l văzusem la televizor, iar acum îl văd cu ochii mei”, spune Viorica Tătaru, care și-a exprimat nedumerirea cum de mai există oameni care cred că războiul din Ucraina este o înscenare.

Foto: Viorica Tătaru