Data de 2 septembrie este considerată de liderii de la Tiraspol drept zi a independenței, iar în regiune au loc diverse manifestări. Despre rădăcinile conflictului transnistrean și perspectivele sale de reglementare, relatează Cornel Ciobanu.

Transnistria și-a autoproclamat independența la 2 septembrie 1990, la scurt timp după ce legislativul de la Chișinău a adoptat, la 23 iunie același an, declarația de suveranitate a Republicii Moldova.

Un grup de deputați din fostului Soviet Suprem al Moldovei, încă sovietice la acea vreme, au respins inițiativele de adoptare a limbii române ca limbă de stat, s-au retras la Tiraspol, au proclamat independența regiunii și au acuzat Chișinăul că intenționează să unească Republica Moldova cu România.

În anul 1992, criza transnistreană a degenerat în război, care a durat câteva luni, soldându-se cu pierderea a sute de vieți omenești. În acest război, separatiștii au fost susținuți deschis de armata a 14-a a Federației Ruse aflată în regiune. Unități militare ruse și muniții ale acestora continuă să se afle și astăzi pe teritoriul din stânga Nistrului.

Ulterior, au existat mai multe tentative de reglementare a conflictului transnistrean, dar niciuna nu a condus la reglementarea definitivă a acestuia. Regimul de la Tiraspol continuă să vorbească despre Transnistria ca despre un stat independent și nu exclude o posibilă unirea cu Federația Rusă. În același timp, Chișinăul optează pentru reintegrarea țării și acordarea unui statut special Transnistriei.

Regiunea separatistă marchează astăzi 26 de ani de la autoproclamarea independenței, pe fundalul unei profunde crize economice. Din cauza acestei crize nu a fost organizată nici tradiționala paradă militară. Exporturile regiunii au scăzut, la fel ca și veniturile la buget, fapt ce a provocat deprecierea considerabilă a rublei transnistrene. Totodată, Rusia a redus substanțial sprijinul financiar acordat regimului separatist.

La Tiraspol se atestă și o instabilitate politică în condițiile în care în regiune urmează să fie organizate alegeri prezidențiale la sfârșitul acestui an.

Cheile reglementării transnistrene se află la Moscova, care își dorește de fapt transnistrizarea Republicii Moldovei, consideră și analistul politic Ion Tăbârță. În opinia sa, criza din Ucraina oferă anumite oportunități pentru reglementarea acestui conflict.

În prezent, negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean se desfășoară în formatul 5+2, în care Chișinăul și Tiraspolul au statut de părți implicate în conflict; Rusia, Ucraina și OSCE - de mediatori, iar statele Unite și Uniunea Europeană – de observatori. Negocierile însă nu au înregistrat deocamdată rezultate, iar în ultimul an par să fi intrat în impas.