Combatanții au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului și au organizat o masă de pomenire. Nici o oficialitate nu a participat la eveniment, deși au fost invitate de organizatori. 

Participanții la luptele de la Tighina evită să vorbească prea mult despre clipele prin care au trecut acum 20 de ani, dar se simt și astăzi trădați de autorități. Ei spun că sute de camarazi de-ai lor și-au pierdut viața pentru a elibera orașul de trupele separatiste, dar în momentul în care Tighina se afla aproape în întregime sub controlul combatanților moldoveni, ei au primit ordin să se retragă. Unul din veterani, Mihai Melnic.

Un alt veteran, Serafim Bușan, spune că se afla în unul din autobuzele cu voluntari care a fost ciuruit de gloanțele gardiștilor transnistreni. Câțiva din camarazii săi de arme au murit sub ochii lui.

Văduva de război, Elizaveta Moroi, își aduce aminte și astăzi cu lacrimi în ochi cum și-a petrecut soțul și a rămas cu trei copii acasă.

Analiști și istorici susțin că războiul din 1992 nu a fost altceva decât o agresiuine militară a Rusiei asupra Republicii Moldova. Potrivit analistului Oazu Nantoi de la Institutul de Politici Publice, serviciile speciale rusești au organizat în 1992 o serie de provocări, iar autoritățile de la Chișinău au căzut în cursă și au plătit scump pentru aceasta.

Și istoricul Octavian Țâcu spune că războiul de la Nistru a fost vorba de un război cu Federația Rusă pe care Chișinăul l-a pierdut.

În timpul luptelor de la Tighina, din iunie 1992, și-au pierdut viața aproximativ 200 de militari și civili moldoveni, iar alți 300 au fost răniți.