În ziua de 16 iunie 1991, pentru a doua oară în decurs de puțin peste un an, granița dintre România și Republica Moldova a fost deschisă fără pașapoarte și vize. Dacă la primul Pod de Flori, organizat pe 6 mai 1990, românii din dreapta Prutului au trecut în Basarabia, de această dată locuitorii Republicii Moldova au fost cei care au putut traversa liber frontiera sovietică pentru a ajunge în România, transmite ziua.md.

De-a lungul celor aproximativ 700 de kilometri ai frontierei de pe Prut, zeci de mii de oameni au participat la manifestările organizate în puncte simbolice precum Ungheni, Sculeni, Leușeni și Costești. Cei veniți din Basarabia au fost întâmpinați de românii de peste Prut cu flori, pâine și sare, într-o atmosferă marcată de emoție, solidaritate și speranță.

Evenimentul s-a desfășurat într-un context istoric deosebit de important. Republica Moldova se afla atunci în ultimele luni înainte de proclamarea Independenței față de Uniunea Sovietică, care avea să fie adoptată la 27 august 1991. Pentru mulți participanți, Podul de Flori a reprezentat nu doar o reîntâlnire a familiilor și prietenilor despărțiți de graniță, ci și o reafirmare a identității naționale comune.

În același timp, unii istorici consideră că al doilea Pod de Flori a marcat sfârșitul unei etape romantice și idealiste în relațiile dintre cele două state românești. Totodată, manifestațiile populare din anii 1990-1991 au contribuit la simplificarea treptată a regimului de frontieră dintre România și Republica Moldova în anii care au urmat.

Chiar dacă obiectivul unirii politice nu s-a materializat, cele două Poduri de Flori au rămas repere esențiale în istoria relațiilor dintre cele două maluri ale Prutului, reactivând conștiința apartenenței la același spațiu cultural și identitar.

Astăzi, memoria acestor evenimente este evocată inclusiv prin proiectele de infrastructură care urmăresc să apropie și mai mult cele două state. Printre acestea se numără noul pod rutier de la Ungheni, parte a Autostrăzii Unirii (A8), proiect considerat drept o continuare, în plan concret, a legăturilor simbolice create prin Podurile de Flori de la începutul anilor ’90.