Nostalgicii comuniști s-au arătat mai puțin îndoctrinați și mai modești ca restauratorii imperialiști putiniști. În cadrul așa-zisei Uniuni a Partidelor Comuniste din fostele republici sovietice (UPC-PCUS), comuniștii nostalgici și-au stabilit obiectivul fundamental: „La o sută de ani de la semnarea Tratatului de constituire a URSS... facem alegerea istorică - renașterea unei noi federații sovietice a republicilor cu adevărat independente, pe baze voluntare...”. Pentru a-și atinge scopul, comuniștii nostalgici s-au mobilizat, insistând că “refacerea URSS reînnoite este imposibilă fără o mișcare comunistă puternică”, care să cuprindă fostele republici sovietice. Rolul conducător în această mișcare restauratoare și l-a asumat Partidului Comunist din Federația Rusă (PCFR), care s-a autodeclarat primul între partidele frățești ale UCP-PCUS. Pretenția comuniștilor din Rusia nu este una fără temei. Aceștia din urmă și-au etalat succesele de acum aproximativ un sfert de veac prin contestarea legalității disoluției URSS. Anume fracțiunea PCFR a fost cea care a elaborat și obținut adoptarea de către Duma de Stat a Federației Ruse, încă la 15 martie 1996, a două rezoluții excepționale, prin care a fost contestă disoluția URSS și, deci, au fost anunțate pretențiile Rusiei de refacere a URSS:

• Cu privire la aprofundarea integrării popoarelor unite în Uniunea RSS și anularea rezoluției Sovietului Suprem al RSFSR din 12 decembrie 1991 „Cu privire la denunțarea Tratatului de formare a URSS;
• Cu privire la forța juridică pentru Federația Rusă a rezultatelor referendumului URSS din 17 martie 1991 privind problema conservării URSS.

Rezoluțiile menționate ale forul legislativ suprem al Federației Ruse au jalonat foarte clar atitudinile și acțiunile ce urmau a fi întreprinse pentru restabilirea imperiului sovietic:

• semnarea și ratificarea documentelor privind încetarea existenței URSS a încălcat voința popoarelor Rusiei privind conservarea URSS, exprimată la referendumul din 17 martie, 1991;
• acordul privind crearea Comunității Statelor Independente (CSI), semnat la 8 decembrie 1991, nu a fost ratificat de Congresul Deputaților Poporului din RSFSR – cel mai înalt organ al puterii de stat al RSFSR, deci, acordul nu are forță juridică;
• tratatele interstatale și interguvernamentale privind problemele politice, economice, de apărare și de altă natură încheiate în temeiul Acordului privind înființarea CSI rămân în vigoare pentru statele care le-au încheiat până la decizia lor liberă și voluntară de a recrea un singur stat;
• guvernului Federației Ruse va lua măsurile necesare pentru păstrarea spațiului economic, politic și informațional unic, dezvoltarea și consolidarea legăturilor de integrare ale statelor create pe teritoriul URSS etc.

Fostele republici sovietice au resimțit pe deplin eforturile elitelor rusești îndreptate spre refacerea URSS sau a unei structuri menite să substituie imperiul sovietic, atunci când s-au întreprins acțiuni de: a) inspirare a mișcărilor separatiste în Azerbaidjan, Georgia, Moldova și Ucraina; b) invadare a Georgiei, în 2008; c) anexare a Crimeii, în 2014, și inspirare a separatismul din Donbass; d) introducere a embargoul comercial împotriva Republicii Moldova, în 2006 și în 2013; e) șantaj energetic împotriva Ucrainei și Republicii Moldova; amenințare a Kazahstanului cu pretenții teritoriale etc.

De fapt, acțiunile menționate au avut efecte inverse, îndepărtând și mai mult fostele republicii sovietice supuse presiunilor de eforturile integraționiste ale Rusiei. În astfel de circumstanțe, comuniștii nostalgici s-au văzut nevoiți să-și potolească eforturile de refacere a URSS, cedând in fața ideilor puternice putiniste, care presupun unirea verigilor istoriei imperiale a Rusiei, inclusiv URSS, pentru a le încununa în statul etern al lui Putin.

Respectiv, inițiativele restauratoare ale comuniștilor, dedicate centenarului URSS, s-au rezumat doar la manifestări nostalgice, precum, organizarea unei conferințe la Chișinău și a unor raliuri automobilistice în câteva orașe și sate din Rusia – Novosibirsk, Kostroma, Petrozavodsk, Cerepoveț, Rossoș, Kîzîl, Stavropol, Karpinsk, Serpuhov, Noghinsk, Berdsk, Kineșma, Berezovka etc. Participanții la raliul automobilistic dedicat centenarului URSS au condus mașini, precum Range Rover, Nissan, Hyundai, Volvo, Toyota, Renault, Chevrolet și alte branduri capitaliste. Practic, au lipsit brandurile automobilistice sovietice și rusești. De ce oare? Probabil, s-au temut că nu vor ajunge la destinație. Pentru a fi corecți, trebuie menționat totuși faptul că la raliul din satul Ecaterinovsk au fost observate și câteva automobile Lada. Jalnică priveliște, pe fundalul pretențiilor de restaurare a URSS!

Eforturile imperialiștilor putiniști

Spre deosebire de nostalgicii comuniști, imperialiștii putiniști s-au pregătit serios pentru declanșarea acțiunilor de refacere a imperiului multisecular. De dragul adevărului trebuie menționat faptul că imperialiștii au anunțat în avans despre planurile de recucerire a teritoriilor fostelor republici sovietice. Motivul invocat a fost că Rusia se simte strâmtorată în actualele sale hotare. Respectiv, câteva zile după anunțul menționat, la 24 februarie 2022, Federația Rusă a invadat Ucraina. În astfel de circumstanțe, nostalgicii comuniști s-au văzut nevoiți să se resemneze, acceptând refacerea imperiului, deși nu în varianta lui sovietică, pe care Putin o detestă.

De bună seamă, președintele Vladimir Putin și-a fundamentat intenția de refacere a imperiului înaintea declanșării pe față a agresiunii, folosind argumente contrare celor ale comuniștilor nostalgici. Cu toate acestea agresiunea rusească a fost susținută de liderul PCFR, Ghenadi Ziuganov, ca o versiune de restabilire a uniunii popoarelor frățești. Așa a ieșit în evidență suportul agresiunii din partea tuturor formațiunilor din cadrul UPC-PCUS, inclusiv a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care au preferat timp de aproximativ un an de zile(!) să treacă sub tăcere: a) agresiunea și teroarea denunțate de cele mai importante instituții internaționale; b) bombardamentele barbare ale orașelor ucrainene și ale infrastructurii civile; c) ștergerea de pe fața pământului a sute de orașe și localități; d) nimicirea a zecilor de mii de cetățeni pașnici (vezi doar exemplul orașului Mariгpol) etc.

Este de remarcat că pe fundalul atrocităților evidențiate, cu ocazia centenarului URSS, nostalgicii comuniști au continuat să discute despre umanismul comunist, evitând să menționeze nimicirea a zeci de milioane de oameni în procesul de edificare a viitorului luminos. Deci, nu e de mirare că umaniștii comuniști nici măcar nu au încercat să condamne chemările publice ale deputaților și propagandiștilor ruși privind: nimicirea Ucrainei și ucrainenilor; înecarea și arderea pe rug a copiilor ucraineni; invadarea Europei, nu doar a fostelor republici sovietice etc. Dimpotrivă, nostalgicii comuniști s-au aliniat eforturilor Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR), care a blagoslovit agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei,  și care chipurile ar fi prigonită pentru asta. De ce se întâmplă așa? Fiindcă BOR este principalul promotor al conceptului Russkii Mir, menit să servească drept substituent al URSS defuncte.

Impactul restaurației imperialiste asupra forțelor politice din Moldova

Eforturile de restaurare a URSS sau a unei versiuni a imperiului multisecular a avut un impact apreciabil asupra forțelor politice pro-rusești din Republica Moldova. Deși PCRM face parte din fracțiunea Blocului Comuniștilor și socialiștilor, alături de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), comuniștii moldoveni, de-a lungul anului 2022, s-au detașat clar de PSRM, pe liderul căruia l-a acuzat de corupție.

Pe de o parte, efortul PCRM, ca parte a UPC-PCUS, a fost în favoarea restaurării URSS, efort care s-a rezumat doar la organizarea unei conferințe și la o serie de raliuri automobilistice, dedicate centenarului URSS. Sigur, nu poate fi trecută cu vederea memorabila inițiativa Pentru o viață nouă, desfășurată cu concursul PCRM și al Partidului Șor. Pe de altă parte, liderul PSRM și propagandistul șef al formațiunii sunt membri marcanți ai așa-zisului Club de la Izborsk, care reprezintă frontului imperialist rusesc, și care susțin, fie activ, fie pasiv, prin tăcere, planul putinist de agresiune împotriva Ucrainei, ca preludiu de refacere a noii versiuni a imperiului multisecular.

În circumstanțele menționate, primarul de Chișinău, Ion Ceban, ales în funcție cu suportul PSRM, a decis să se detașeze de formațiune, lansându-și propriul proiect politic – Partidul Mișcarea Alternativa Națională (MAN), și atrăgând o parte din membrii PSRM. Scindarea stângii pro-rusești va avea consecințe, întrucât sondajele de opinie îl creditează pe liderul MAN cu perspective electorale dificil de neglijat. Dar cel mai important lucru este că primarul Ion Ceban pare a fi singura figură politică cu discernământ de pe eșichierul de stânga, care a avut curajul să condamne public agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Dificil de prezis care va fi evoluția de mai departe a MAN, dar este evident că stânga politică din Republica Moldova este într-o mare derută din cauza ambițiilor imperialiste ale Rusiei.

Concluzii

Principalele evenimente ale anul politic 2022 s-au produs sub influența agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, agresiune care a provocat un șir de crize – energetică, inflaționistă, umanitară etc. Deși simbolul războiului este litera “Z”, interzis în Republica Moldova, totuși, anul curent, al crizelor provocate de agresiunea rusească, poate și trebuie fi identificat drept Z0ZZ.

După toate câte s-au întâmplat în 2022, Republica Moldova ar trebui să părăsească CSI, mai cu seamă că forul legislativ al Rusiei a stabilit încă în 1996 că CSI este o structură ilegală, iar forțele politice pro-rusești din Republica Moldova consideră ziua constituirii CSI drept zi a trădării. Nu are ce căuta Republica Moldova într-o comunitate care se asociază cu ilegalitatea și trădarea.

Este necesară, cel puțin, și o discuție publică privind constituționalitatea PCRM și PSRM. Primul face parte din UPC-PCUS, care pledează pentru refacerea URSS, iar cel de al doilea, prin liderul și propagandistul șef, susțin activitățile frontului imperialist rusesc, care a început războiul împotriva Ucrainei ca preludiu pentru refacerea imperiului rus. Aceste acțiuni pun în pericol suveranitatea și independența Republicii Moldova, la modul real, iar potrivit Articolul 41 din Constituție, partidele care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva suveranității și independenței, a integrității teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituționale.