La 8 aprilie 1946, la Geneva, s-a desfășurat cea de-a 21-a Adunare a Ligii Națiunilor, prilej cu care lordul Robert Cecil, chiar unul dintre fondatorii organizației, sublinia în discursul final că eforturile Ligii Națiunilor nu s-au risipit, fiind valorificate pentru închegarea noii organizații postbelice: ''Liga a murit, trăiască Națiunile Unite!'', potrivit https://www.unog.ch. Prin votul unanim al părților, la 20 aprilie 1946, toate bunurile Ligii Națiunilor, inclusiv arhive și biblioteci, au fost transferate noii organizații, Națiunile Unite, moment în care Liga Națiunilor a încetat să mai existe, pacea și securitatea internațională fiind obiectivul principal al Organizației Națiunilor Unite.

Liga Națiunilor fusese inaugurată oficial la 10 ianuarie 1920, iar cele 32 de state membre erau de asemenea semnatare ale Tratatului de la Versailles, conform https://www.unog.ch.

În experiența sa internațională, Liga Națiunilor a înregistrat câteva reușite în cadrul unor diferenduri între state, printre care amintim disputa dintre Finlanda și Suedia pentru Insulele Aaland, chestiunea din Silezia Superioară, statutul portului Memel și problema turcă. Deopotrivă, însă, eșecurile în gestionarea unor probleme internaționale au zdruncinat încrederea statelor membre în funcționarea organizației. Câteva dintre aceste crize care au șubrezit instituțional funcționarea Ligii Națiunilor au fost invadarea Etiopiei, în 1935, de către Italia, stat membru al Ligii, anexarea regiunii Sudete de către Germania, invazia Manciuriei de către Japonia în 1932. Mai mult, Germania, Italia și Japonia s-au retras din Liga Națiunilor nerespectând decizia organizației de a nu se înarma.

În 18 aprilie 1946, la Geneva, Adunarea Ligii Națiunilor a adoptat, printr-o rezoluție, pașii necesari pentru încheierea activității Ligii Națiunilor și transferarea proprietăților, bunurilor, activităților și serviciilor sale către Organizația Națiunilor Unite, precum și preluarea prin reangajare în cadrul Națiunilor Unite a personalului specializat aferent fostei organizații, potrivit www.nccu.edu. Documentul care viza transferul către Națiunile Unite a fost semnat, la aceeași dată, de Sean Lester, ultimul secretar general al Ligii Națiunilor, și de Wlodzimierz Moderow, reprezentant al Națiunilor Unite, conform https://www.wdl.org.

Pentru lichidarea proprietăților și bunurilor Ligii Națiunilor a fost creat un Consiliu de Lichidare format din câte un reprezentant din Franța, India, China, Bolivia, Norvegia, Africa de Sud, Marea Britanie, Cehoslovacia și Elveția. Prima ședință a Consiliului de Lichidare a avut loc la 23 aprilie 1946, potrivit https://biblio-archive.unog.ch.

Activitatea Consiliului de Lichidare s-a desfășurat în conformitate cu Planul Comun, elaborat la începutul anului 1946, de Comisia de Supraveghere și de reprezentanți ai Națiunilor Unite, fiind aprobat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în februarie 1946 și de Adunarea Ligii Națiunilor în aprilie 1946. Consiliul a trebuit să aibă în vedere soluționarea încheierii oficiale a activității agențiilor specializate ale Ligii Națiunilor și găsirea unor modalități de preluare a gestionării chestiunilor respective în formatul organizațional al Națiunilor Unite, potrivit https://biblio-archive.unog.ch. Spre exemplu, la 31 ianuarie 1946, judecătorii Curții Permanente Internaționale de Justiție au demisionat, rămânând ca numai Registratura să se ocupe de chestiunile diverse privind lichidarea activității Curții. De asemenea, Înaltul Comisariat pentru Refugiați, care-și desfășurase activitatea la Londra pe durata războiului, și-a reluat operațiunile în birourile din Franța și Belgia și funcționa în strânsă cooperare cu Comitetul Interguvernamental pentru Refugiați. În acest sens, activitatea depusă de Consiliu a vizat și transferul serviciilor și activităților desfășurate de fostul organism specializat al Ligii către agenția sau organismul omolog sau apropiat ca desfășurare a activității al noii structuri internaționale - Națiunile Unite.

La 1 august 1946, cu prilejul unei ceremonii desfășurate, la Geneva, s-a desfășurat transferul de bunuri, proprietăți, activități, servicii, precum și de preluare într-un nou format, printr-un sistem de reangajări, a personalului specializat aferent, între Liga Națiunilor și noua organizația postbelică internațională care avea ca principală misiune, potrivit Cartei ONU, pacea și securitatea în lume - Organizația Națiunilor Unite, conform https://biblio-archive.unog.ch.

Sursa:Agerpres