Potrivit lui Anatol Țăranu, venirea lui Gorbaciov la putere a fost influențată de un proces contradictoriu înregistrat în Uniunea Sovietică. Pe de o parte, era promovată ideea dezvoltării, pe de altă parte, țara intrase pe un făgaș al stagnării.

„Toată Uniunea Sovietică, tot lagărul socialist era în așteptarea unor schimbări. Noțiunea de stagnare era prima lozincă ce a pus problema unor restructurări cardinale a vieții. Constatarea stagnării venea în contradicție cu toată ideologia partidului promovată în ultimii 20-30 de ani de existență a Uniunii Sovietice. Când Gorbaciov și-a început cariera politică în calitate de lider al Uniunii Sovietice, țara trăia în condițiile socialismului dezvoltat și pe fondul acestui socialism dezvoltat a apărut noțiunea de stagnare. Era o contradicție flagrantă. Rafturile magazinelor erau pustii, nu găseai nimic”, a spus Anatol Țaranu.

Fiind ultimul secretar general al Comitetului Central al PCUS, Mihai Gorbaciov a adus societății sovietice un model nou de lider politic. Fostul lider s-a remarcat prin declarația: „Statul este acolo unde este pentru a servi poporul”.

„Gorbaciov a venit la guvernare în condițiile în care țara a obosit de funeraliile interminabile. La începutul anilor 80 au avut loc funeraliile a trei lideri politici ai Uniunii Sovietice. Societatea aștepta un curent de aer proaspăt. Și acest curent a venit împreună cu Gorbaciov, iar societatea l-a întâlnit cu entuziasm. Spre deosebire de predecesorii săi, Gorbaciov a ieșit în stradă, a vorbit cu oamenii. Niciodată liderii sovietici nu-și permiteau acest lucru”, a mai spus Anatol Țaranu.

Mihail Gorbaciov este cunoscut lumii pentru demararea perestroikăi, adică a procesului de reformare a structurilor sovietice birocratice și corupte și pentru reforma glasnost, un concept de deschidere și transparență.

„Gorbaciov a început perestroika fără a avea un plan bine gândit, fără un concept elaborat, era doar o dorință de reformă, fără a înțelege cum trebuie de făcut această reformă. Înțelegerea a venit ulterior, doar că situația politică era cu câțiva pași înaintea conceptualizării perestroikăi. Ei au provocat procesul, dar nu-l mai stăpâneau. Acest lucru le-a jucat festa și toți autorii perestroikăi au fost aruncați de pe bordul politic. Perestroika era absolut necesară, fără această perestroikă, fără o reformă profundă a sistemului, sistemul nu putea supraviețui. În martie 1990 Partidul Comuniștilor, la inițiativa lui Gorbaciov, se dezice de rolul conducător în societate. Și a devenit clar că sistemul sovietic a fost construit pe elementul terorii”, a punctat comentatorul politic.

Dezbaterea la tema: „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?”, este ediția a 3-a din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”, proiect susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.