Furtunile de iarnă sunt un fenomen relativ obișnuit pe Terra, însă zăpada există și pe alte corpuri cerești, care sunt acoperite total sau parțial de zăpadă și gheață de mai multe tipuri.

Marte. Polul nordic și sudic de pe Marte au calote de gheață care cresc și descresc în funcție de anotimpuri. Aceste calote de gheață sunt alcătuite în principal din apă lichidă - același timp de gheață care există și pe Terra. Totuși, zăpada care cade acolo este constituită din dioxid de carbon - același ingredient folosit pentru a produce gheață uscată pe Pământ. Dioxidul de carbon există în atmosfera marțiană și, atunci când îngheață, cade pe suprafața planetei sub formă de zăpadă. Mars Reconnaissance Orbiter, o sondă lansată de NASA, a realizat o serie de fotografii cu dunele de nisip din jurul polului nordic al planetei Marte. Pantele acestor dune sunt acoperite sezonier cu zăpadă de dioxid de carbon și cu gheață.

Enceladus. Enceladus, una dintre lunile lui Saturn, are gheizere care ejectează în spațiu vapori de apă. După ce ajung în spațiu, aceștia îngheață și cad pe suprafața satelitului sub formă de zăpadă. O parte din acea gheață "evadează" totuși de pe Enceladus și devine o parte componentă a inelelor lui Saturn. Vaporii de apă provin din oceanul cu apă caldă ce se află sub suprafața acoperită de gheață a lui Enceladus. Datorită acestor cantități de gheață și de zăpadă, care reflectă razele Soarelui, Enceladus este unul dintre cele mai strălucitoare corpuri cerești din Sistemul Solar.

Triton. Cea mai mare lună a lui Neptun este Triton, care are cea mai rece suprafață cunoscută din Sistemul Solar. Atmosfera lui Triton este alcătuită în principal din azot. Acest azot se congelează pe scoarța satelitului, acoperindu-l cu un strat gros de gheață alcătuită din azot. Triton are și gheizere, la fel ca Enceladus, însă acestea sunt mai mici și nu ejectează în spațiu apă, ci jeturi de azot.

Pluto. La extremitatea Sistemului Solar se află planeta pitică Pluto. În 2016, inginerii care coordonează misiunea sondei New Horizon au descoperit un lanț muntos pe Pluto, unde munții sunt acoperiți cu zăpadă de metan și gheață.

Io. Există câteva zeci de sateliți care orbitează în jurul lui Jupiter, iar pe unul dintre ei, denumit Io, cad "fulgi de zăpadă" constituiți din atomi de sulf. În 2001, sonda Galileo lansată de NASAS a detectat acești fulgi de zăpadă sulfuroasă deasupra polului sudic al lui Io. Sulful este ejectat în spațiu de un vulcan aflat la suprafața satelitului Io. În spațiu, sulful se răcește foarte repede și formează fulgi de zăpadă care cad înapoi pe suprafața sa.

Kepler-13Ab. Zăpada ar putea să existe la mare distanță de Terra și dincolo de limita Sistemului Solar. Kepler-13Ab este o planetă uriașă și caldă, aflată la 1.730 de ani-lumină față de Pământ. Este de nouă ori mai mare decât Jupiter și orbitează foarte aproape de steaua sa. Telescopul Spațial Hubble a detectat prezența oxidului de titan - un mineral folosit la fabricarea cremelor de protecție solară - în atmosfera înaltă a acestei planete. Pe partea rece a lui Kepler-13Ab, care rămâne mereu ascunsă de steaua sa, gravitația puternică a planetei ar putea determina acele molecule de oxid de titan să cadă pe suprafața planetei și să se depună sub formă de "zăpadă".

Europa. La fel ca Enceladus, Europa, o lună a lui Jupiter, este o altă lume înghețată, ce conține un ocean lichid sub un strat de gheață. NASA intenționează să exploreze Europa prin intermediul unei misiuni ce urmează să fie lansată în jurul anilor 2020.

Mimas. Una dintre lunile de mici dimensiuni ale lui Saturn, Mimas, în pofida asemănării sale cu "Steaua Morții" ("Death Star") din franciza cinematografică "Războiul Stelelor", este de fapt o sferă alcătuită aproape integral din gheață și are un diametru de doar 198 de kilometri.

Luna. Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter, lansată de NASA, este unul dintre vehiculele spațiale construite de oameni care au detectat gheață în craterele umbrite aflate în apropiere de polul nordic și cel sudic al Lunii.

Mercur. Deși este cea mai apropiată planetă față de Soare din Sistemul Solar, observațiile realizate de sonda americană Messenger au oferit dovezi care sprijină o teorie mai veche, potrivit căreia Mercur deține din abundență gheață și vapori de alte materii înghețate în craterele permanent aflate în întuneric din regiunile sale polare.

Sursa: Agerpres