„Întoarcem astăzi, în mod clar, o pagină a vieții politice franceze”, a comentat duminică seara candidatul „nici de dreapta, nici de stânga”, după anunțarea calificării sale în turul doi, pe 7 mai. „Francezii și-au exprimat dorința de înnoire. Logica noastră este de-acum cea a unității”, scrie Digi24.

Primit cu o anumită condescendență de către politicienii profesioniști din toate taberele, criticat din cauza unei presupuse lipse de claritate a proiectului său, fostul ministru al Economiei al președintelui socialist François Hollande (august 2014-2016) și-a exprimat duminică seara satisfacția, în discursul pe care l-a susținut în fața susținătorilor săi, că a „schimbat fața vieții politice franceze”.

Încă un necunoscut în urmă cu câteva luni, cel care vrea să devină „președintele patrioților în fața amenințării naționaliștilor” a intrat în campanie fără experiența de a fi ales, a intrat în plutonul favoriților, iar apoi s-a clasat primul în turul întâi, mizând pe „schimbarea softului”.

Favorizat de problemele candidatului dreptei François Fillon - inculpat în urma unui scandal de presupuse angajări familiale fictive -, acest nou venit, care arată ca un ginere ideal, a urcat treptat în sondaje.

El o va înfrunta pe 7 mai pe șefa extremei drepte Marine Le Pen, în vârstă de 48 de ani.

Un produs pur al școlilor de elită franceze, fostul bancher a intrat în politică în 2012, când a devenit consilier al președintelui Hollande. Din această experiență în umbra puterii, urmată de doi ani în postul de ministru al Economiei, el a spus că a tras învățătura majoră a „disfuncționalității” sistemului politic actual.

„Eu cred că Macron a avut intuiția, tocmai pentru că venea din afara vieții politice tradiționale, că partidele de guvernământ și-au creat propriile slăbiciuni, și-au pierdut propria activitate, erau, potrivit unei vorbe vechi, obosite, îmbătrânite”, a declarat François Hollande.

Această intuiție îl împinge pe tânărul ministru să-și înființeze la începutul lui 2016 mișcarea En Marche! - sau EM, ca inițialele sale -, care revendică de-acum aproximativ 260.000 de membri.

Duminică seara mii de oameni, numeroși tineri, erau reuniți într-o sală pariziană, și strigau „Macron președinte!”, felicitându-se pentru succesul candidatului lor și perspectivele înnoirii clasei politice franceze.

După ce a demisionat din Guvern și și-a depus candidatura la președinție, Emmanuel Macron a prezentat un program de inspirație social-liberală.

Leitmotivul său: reconcilierea „libertății și protecției”, prin reformarea asigurărilor de șomaj sau propunând măsuri de discriminare pozitivă în favoarea cartierelor aflate în dificultate. Ținta sa predilectă: clasele medii, pe care le consideră „uitate” de drepta și stânga.

Discursul său transpartizan, liberal în termeni de economie și societate, le place tinerilor de la oraș și mediilor de afaceri. El seduce clasele populare sau rurale, rezervate față de mondializarea pe care o apără.

Critcii săi îl descriu drept un „iluzionist” plin de „contradicții”.

Un orator la mitinguri, acestui amator de belles lettres căruia-i place să citeze poeți i se reproșează cu regularitate, de către criticii săi, trecutul său de bancher, pe care el și-l asumă deplin.

„Eu sunt un războinic, un luptător, nu sunt om al regretelor”, a spus el joi. Astfel, el își asumă „total” faptul că a catalogat colonizarea drept o „crimă împotriva umanității”, o declarație care i-au adus furia dreptei și extremei drepte.

Pe plan internațional, el a depus eforturi să-și consolideze statura printr-o deplasare în Liban, la sfârșitul lui ianuarie, și o întâlnire cu cancelarul german Angela Merkel, la jumătatea lui martie, la Berlin. În Germania, el suscită interes și simpatie.

Iar cu trei zile înainte de scrutin a primit un apel telefonic de la fostul președinte american Barack Obama, care a subliniat că a „apreciat” discuția, potrivit purtătorului acestuia de cuvânt, fără însă să-l susțină în mod oficial.

Spre deosebire de contracandidații săi, el și-a afișat viața privată și a făcut campanie împreună cu soția sa Brigitte, fosta sa profesoară de franceză, cu 24 de ani de mai în vârstă ca el.