Acasă la Zamolxis - Polovragi
-
02 Octombrie 2016 22:05
În Munții Căpățânii, care adăpostesc una dintre cele mai mari cavități stâncoase din țara noastră, se află satul despre care se spune, conform tradiției populare, ca i-a fost cămin zeului dac Zamolxis.
Etimologia denumirii acestei localități a dat naștere multor interpretări, unii susținând că locul își trage denumirea de la polvragă, planta care creștea pe aceste meleaguri, folosită ca medicament, pe când alții consideră că numele satului își are originile de la un cuvânt grecesc compus, care înseamnă vale cu maluri stâncoase.
Locul de legendă păstrează și acum urmele cetății dacice de pe platoul Pietrei Polovragiului, ce a servit ca loc de refugiu pentru un trib dacic. Crucea lui Ursache, o mărturie vie a existenței căpitanului de plai, cioplită în piatră dură, domină platoul.
Localiatea gorjeană este marcată de istorie și încărcată de legende. Se spune că aici este locul în care a descălecat Bogdan Vodă, care a ocupat Moldova pornind din Maramureș. O altă veche legendă spune că în aceste locuri trăia demult o vrăjitoare, vestită prin împrejurimi pentru practicile sale.
Dincolo de încărcătura sa istorică, satul Polovragi este înconjurat de un decor montan absolut mirific, în care atracțiile turistice se găsesc la tot pasul.
Cea mai cunoscută "comoară" a satului este peștera Polovragi, care a luat naștere prin erodarea calcarului jurasic din Munții Căpățânii de către apele râului Olteț. În interior, atenția este atrasă de scaunul lui Zalmoxis – piatra pe care se spune că stătea zeul, de cuptoarele – unde ardeau dacii planta polvragă sau de Izvorul Speranțelor, din spatele căruia se întrezărește Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Pe pereții peșterii străjuiesc câteva înscripții ce au format ideea că, de-a lungul veacurilor, aici s-au adăpostit și au trăit oameni de-ai locului. Din cei 10 km ai peșterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului, în rest doar speologii au acces. În grotă trăiește o colonie rara de lilieci, denumiți popular lilieci cu potcoavă.
Printre frumusețile naturale ale zonei se numără și “Oborul Jidovilor“, o dolină uriașă, adâncă de 2,5 metri, cu pereți abrupți, despre care se spune că ar fi funcționat ca staul pentru vitele oamenilor preistorici. Ea servește și acum, înainte de urcatul oilor la munte, primăvara, ca obor pentru oile localnicilor.
Tot în acest spațiu de poveste, puteți vedea Sfânta Mânăstire Polovragi care este așezată într-un cadru pitoresc, la poalele Muntelui Piatra Polovragilor, în vecinătatea Cheilor Oltețului, într-o livadă cu pomi fructiferi și castani comestibili.
Din fericire, satul Polovragi este unul dintre puținele locuri din țara noastră unde tradiția este încă vie. Meșteri olari, sculptori în lemn, creatori de costume populare și de instrumente muzicale (fluiere) își câstigă existența din aceste meștesuguri tradiționale, pe care le transmit cu drag și generațiilor viitoare.