S-a născut la 18 octombrie 1938, în satul Olișcani, raionul Șoldănești. În 1956 a absolvit Școala Agricolă din Cucuruzeni și în 1961- Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol din Chișinău (în prezent, Universitatea Agrară de Stat din Moldova). În 1961, este angajat în funcție de agronom-șef al Gospodăriei didactice „Chetrosu”. După doi ani de agricultură practică în teren, în toamna anului 1962 este admis ca aspirant la Secția de genetică a plantelor din cadrul AȘM, avându-l conducător științific pe academicianul Anatol Kovarski. În 1967 susține teza de candidat (doctor) în științe agricole și în 1979 - cea de  doctor habilitat în biologie. În 1995 devine profesor universitar. În 1989, este ales membru corespondent și în 1989 – membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

În1986 este numit director general al Asociației Științifice de Producție pentru Porumb și Sorg „Hibrid”, reorganizată în 1990 în AȘP „Porumbeni” și director al Institutului de Cercetări Științifice pentru Porumb și Sorg (actualmente, ÎS Institutul de Fitotehnie „Porumbeni”), funcție în care s-a aflat până în 2008.

Academicianul Vasile Micu a pregătit 12 doctori în științe agricole și biologice, a publicat peste 200 de lucrări științifice, a deținut peste 100 de brevete de invenție. A contribuit la crearea a peste 100 de hibrizi de porumb omologați în șapte țări și cultivați anual pe suprafețe extinse (în total de peste 55-60 mln ha). În anii în care a fost director la Institutul de Fitotehnie ”Porumbeni” (1986-2008) a produs 1,3687 mln tone de semințe de porumb, a creat (în colaborare) 39 de soiuri de plante aromatice și medicinale. Astfel, R. Moldova nu a importat semințe de porumb. A fost inițiatorul unui program de ameliorare și implementare a rapiței de toamnă.

Datorită realizărilor științifice și practice la crearea hibrizilor de porumb omologați și producerii de semințe pentru export, inclusiv a formelor parentale, Vasile Micu a fost ales membru titular al Academiilor de Științe din Rusia (1991), Ucraina (1993), România (1994) și Belarus (1995), iar Institutul a fost menționat printre cele mai prestigioase companii de profil pe arenă mondială cu trei distincții ale calității producției.

Regretatul savant s-a manifestat și ca poet. În 2002 a editat volumul de versuri ”Zile albe”, prefațat de scriitorul Nicolae Dabija și în 2008 – cartea ”Pe ruina inimii”. Rezultatele activității sale au fost apreciate cu înalte distincții de stat: medaliile „Pentru desțelenirea pământului” (1958), „Veteran al muncii” (1987), „Insigna de onoare” (1990), „Meritul civic” (1994), „Dimitrie Cantemir” (2003) și  „Ordinul Republicii” (1994). Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1994), laureat al premiului Academiilor de Științe a Republicii Belarus, Ucrainei și Moldovei (2006), Doctor Honoris Causa a UASM (2003). În 2011 este declarat „Om al Anului din Moldova, iar în 2012 este nominalizat de Institutul Biografic American pentru a primi „Medalia de Aur a Moldovei”.

Sursa:MOLDPRES