Vor lua cuvântul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, și trei dintre cei mai mari lingviști români: acad. Grigore Brâncuș, prof. univ. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române, și prof. univ. Rodica Zafiu, de la Facultatea de Litere, Universitatea din București.

Din 2013, Ziua Limbii Române este sărbătorită oficial și în România, și în mod consecvent de către Academia Română, răspunzând, astfel, primei misiuni a forului academic, aceea de normare, cultivare și promovare a limbii naționale ca principal factor identitar. În cei peste 150 de ani de la înființare, Academia Română a dat țării, prin specialiștii săi, zeci de dicționare, atlase lingvistice, gramatici normative, sute de antologii de texte, studii și cercetări de înaltă ținută științifică, unele cu largă circulație internațională. Alături de acestea strălucește celebrul „Dicționar Tezaur“, elaborat de generații de lingviști, pe parcursul a mai bine de un secol, cel mai bogat dicționar al limbii române, cu peste 175.000 de cuvinte, în 19 volume, comparabil prin dimensiuni și perspectiva abordării cu lucrări similare din lexicografia europeană, precum „Dictionnaire de l’Académie Française“ sau „Oxford English Dictionary“.

Dezbaterea organizată de Academia Română în data de 31 august 2021 dorește să readucă în atenție rolul specialiștilor în studiul temeinic, cu instrumente științifice, al limbii române.

Punct de vedere susținut și argumentat și de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:

„Nu este bine să ne «aruncăm» în «studiul» limbii fără o pregătire lingvistică de bază și, mai ales, nu se poate să emitem judecăți de valoare normativă despre limba română dacă nu suntem specialiști. Un amator nu are voie să emită sentințe despre limba română, să spună nonșalant că ar fi tracică, dacică sau cumană, că ar coborî până în preistorie sau că ar fi existat înainte de a fi pe lume poporul român. Toate acestea [...] plasează în derizoriu secole de cercetări și îi dezorientează pe membrii publicului larg, care nu au instrumentarul necesar pentru a discerne între o teorie și o ipoteză, între adevăr demonstrat și fals adevăr, între certitudine și probabilitate. Prin urmare, teoriile despre limba noastră trebuie să fie preluate de la profesioniști, de la aceia care s-au pregătit sistematic în meseria de lingvist.“