Noul asteroid, numit 2021 PH27, are un diametru de aproximativ 1 kilometru și se află pe o orbită instabilă care o intersectează pe cea a lui Mercur și Venus, fiind asteroidul cu cea mai mare viteză din Sistemul Solar. Aceasta înseamnă că în câteva milioane de ani va fi probabil distrus în urma unei coliziuni cu una dintre aceste planete sau cu Soarele sau va fi aruncată din poziția sa actuală, scrie sursa citată. 

Studierea unor astfel de obiecte îi poate ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă de unde au provenit asteroizii și forțele care au modelat arhitectura sistemului nostru solar. “Cel mai probabil, PH27 a fost scos din centura principală de asteroizi dintre Jupiter și Marte, iar gravitația planetelor interioare i-a modelat orbita în configurația actuală”, a spus Sheppard. “Deși, pe baza unghiului său mare de înclinare de 32 de grade, este posibil ca  PH27 să fie o cometă dispărută din sistemul solar exterior care s-a aventurat prea aproape de una dintre planete pe măsură ce traiectoria a adus-o în apropiere de Sistemul Solar interior.” a mai spus el.

Observațiile viitoare ale acestui obiect vor arunca mai multă lumină asupra originilor sale. Compararea 2021 PH27  cu obiecte care orbitează dincolo de Pământ va îmbunătăți cunoștințele cercetătorilor despre compoziția sa și materialele care îi permit supraviețuirea în aceste condiții extreme. Un obiect ca 2021 PH27 se confruntă cu uriașe tensiuni interne și termice datorită apropierii sale de Soare.

Un recensământ al asteroizilor din apropierea și din interiorul orbitei Pământului este crucial pentru identificarea celor care ar putea avea impact asupra planetei noastre, dar sunt dificil de observat deoarece se apropie de Pământ în timpul zilei. Aceste tipuri de asteroizi nu sunt ușor de detectat de majoritatea observărilor, care se fac de obicei noaptea. Asteroidul va trece în curând în spatele Soarelui și va fi neobservabil de pe Pământ până la începutul anului viitor, moment în care observatorii îi vor putea rafina orbita până la precizia necesară pentru a-i da un nume oficial.

Singura metodă eficientă de depistare a asteroizilor care se mișcă în jurul Soarelui pe orbite mai apropiate decât cea a Pământului este de a lua imagini pe măsură ce Soarele apune sau răsare, lucru pe care Dell’Antonio și Fu l-au făcut cu Camera pentru Energie Întunecată de pe un telescop din Chile.