„Aceasta este pentru a confirma faptul că doamna O’Connor a murit din cauze naturale”, se arată într-o declarație de marți a Tribunalului de Medicină Legală din Southwark.

„Prin urmare, medicul legist și-a încetat implicarea în moartea ei”, a adăugat comunicatul.

Muziciana irlandeză a fost găsită inconștientă în locuința sa din sudul Londrei în luna iulie și a fost declarată moartă la vârsta de 56 de ani.

Interpretarea ei a piesei „Nothing Compares 2 U” a lui Prince a fost desemnată single-ul numărul unul în lume în 1990 la Billboard Music Awards. A câștigat un premiu Grammy în anul următor pentru albumul ei „I Do Not Want What I Haven’t Got”.

O’Conner și-a schimbat numele în Shuhada’ Sadaqat în 2018, după ce a decis să se convertească la islam.

Interpreta irlandeză de hituri în ianuarie 2022 și-a pierdut fiul în vârstă de 17 ani, despre care a spus că „a decis să pună capăt luptei sale pământești astăzi și este acum cu Dumnezeu”.

Născută Sinéad Marie Bernadette O’Connor la Dublin, la 8 decembrie 1966, O’Connor a devenit celebră la sfârșitul anilor 1980 cu albumul de debut „The Lion and the Cobra”, scrie mirror.co.uk.

După ce părinții ei au divorțat când ea avea opt ani, O’Connor a susținut că a fost abuzată fizic – detaliat în cântecul său „Fire on Babylon” – și a militat în mod constant în favoarea copiilor abuzați.

Interesul ei pentru muzică a început în 1979, când, la vârsta de 15 ani, problemele ei cu furtul din magazine și absenteismul au dus la internarea ei într-un azil, timp de 18 luni. Aici a început să se dezvolte în domeniul scrisului și al muzicii, fiind ulterior „descoperită” de toboșarul popularei trupe irlandeze Tua Nua, unde a scris împreună cu ei piesa Take My Hand 

În 1985, în timp ce cânta într-o trupă numită Ton Ton Macoute, a plecat și s-a mutat la Londra, unde a semnat un contract cu Ensign Records.

La vârsta de 20 de ani, în timp ce înregistra primul ei album, The Lion and the Cobra, a rămas însărcinată cu toboșarul John Reynolds. au avut un fiu, Jake, și s-au căsătorit în 1987.

Primul ei album a fost salutat ca fiind „o senzație”, obținând Discul de Aur și aducându-i lui O’Connor o nominalizare la Grammy. La lansarea celui de-al doilea album – I Do Not Want What I Haven’t Got din 1990 – își formase deja identitatea cu care am ajuns să o asociem – în special, cu capul ras care o caracterizează.