Se mai ține obiceiul udatului sau stropitului, dar și ”fugăritul mirelui” sau ”pomana copiilor”, scrie alba24.ro.

Sunt obiceiuri pitorești, cu prilej de veselie pentru toată familia.

Obiceiul ”Udatului”

Obiceiul ”Udatului” sau stropitul este cel mai cunoscut obicei de Paște. Se păstrează atât în județul Alba, cât și în majoritatea localităților din Transilvania.

Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre.

În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă.

În zilele noastre, bărbații obișnuiesc să ude doamnele și domnișoare cu parfum. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână.

Se spune că, într-o zi, o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere și au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze.

Păgâna i-a replicat că se creștinează numai dacă îi dovedește existența lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roșu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roșii”. Minunea s-a înfăptuit și cele două fete au leșinat de emoție. Niște trecători le-au văzut și le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paște.

Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică și în Banat sau în Bucovina.

Tradiții, superstiții

Tradiția mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.

”Pomana copiilor”

Este o tradiție transmisă din generație, la satul Presaca Ampoiului, în a doua zi de Paște.

Ritualul începe în Duminica Floriilor. Atunci gospodinele satului duc făina la ”prescurariță”, femeia din sat care coace prescurile pentru biserică.

În a doua zi de Paște, după slujba religioasă, colăceii sunt sfințiți de către preot. Sunt așezați pe iarba din curtea bisericii pe două rânduri. Apoi, în interiorul lor se așează ouă roșii.

Toți copiii din sat se așează unul în spatele fiecărui colac și primesc din partea preotului ”pomeneala” sfințită.

Pomana dată copiilor simbolizează o pomană dată în numele celor morți și a celor care nu au fost pomeniți niciodată în biserică.

Fugăritul mirelui

După terminarea slujbei religioase, urmează „Fugăritul mirelui”.  Tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriți.

Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalți tineri. Sătenii vor spune glume și vor râde pe seama lui. Dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit de către urmăritori cu vin și bucate.

Bătrânii satului povestesc că, în vechime, obiceiul se practica în ziua nunții, când mirele era fugărit de feciorii satului.

 Jucatul lopții în bâtă

Alt obicei este “Jucatul lopții în bâtă”, un sport local asemănător oinei tradiționale românești. Băieții satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul și înfig doi țăruși în pământ – unul de la care se pornește și unul la care trebuie să se ajungă.

Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri. Fiecare jucător care își epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta.

Echipa care își va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.

Ciocnitul ouălor de Paște

Sunt reguli privind ciocnitul ouălor de Paște, pentru fiecare dintre cele trei zile ale sărbătorii.

Dacă în duminica de Paști ouăle se ciocnesc doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.

Tot în a doua zi de Paște, se obișnuiește ca finii să se ducă în vizită la nași, cu colaci, pască și ouă roșii, iar copiii merg la părinți.

În zilele de Paște existau interdicții aspre, încă din moși strămoși: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare, iar masa de Paște nu se ridica timp de trei zile.

”Statu la vase” de la Șugag

Un obicei unic în țară este „Statu la vase”, din comuna Șugag. Etnologii spun că acesta ar data din perioada tracilor.

În a doua zi de Paște, cuplurile căsătorite recent primesc lucruri și vase necesare pentru întemeierea noii gospodării. Obiceiul este completat cu spectacol folcloric și participarea membrilor comunității.

Comuna Șugag, comună veche de oieri, se află la 30 de kilometri de Sebeș, fiind una dintre cele mai mari și mai bogate localități de pe Valea Sebeșului. Comuna este atestată documentar încă din anul 1575.

Superstiții și tradiții din a doua zi de Paște

Tradiția spune că dacă vei păstra un ou roșu 40 de zile după Paști și nu se strică, vei avea noroc tot anul.

În zilele de Paști se așează o bucățică de fier sub prag, semnificând protecție pentru casă.

Tradiția mai spune că în a doua zi de Paște cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă în casa în care au locuit pentru a-și proteja oamenii dragi.

Încă din timpuri străvechi se spune că cei ce mor în duminică de Paști sunt scutiți de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.