Gerul Bobotezei nu prea mai apare

Dacă este să ne gândim la două schimbări legate de Bobotează în ultimii ani, una ar fi că a devenit zi liberă legală (printr-o lege promulgată în martie 2023), iar a doua este că gerul Bobotezei nu prea mai apare, scrie Hotnews.ro.

Gerul Bobotezei a fost înlocuit de ploaie și de vreme caldă în ultimii ani, iar în 2022 au fost +18,9 C la Zimnicea și 18 C în Dobrogea, unde au fost depășite și recorduri absolute de ianuarie ce datau de la 1960!. Și în 2025 vor fi temperaturi maxime de peste 13 grade Celsius în țară, conform prognozelor ANM.

La București a fost ger năprăsnic de Bobotează în 1980 și 1990, adică -19. C, însă în ultimii patru ani maximele au trecut de fiecare dată de 12 grade C (de două ori) și de 15 grade (tot de două ori).

La Constanța au fost în ultimii zece ani temperaturi maxime de peste 10 grade în cinci ani, în timp ce în anii 80 au fost doar doi ani cu astfel de temperaturi. Una dintre cele mai ridicate minime nocturne pentru noaptea de Bobotează s-a înregistrat în 2024.

La Miercurea Ciuc au fost sub -20 C în 1980, 1990, 1993, 2008 și 2011. La Întorsura Buzăului au fost -31,8 C în 1990. Nimic nu putea fi mai diferit în 2018, când maxima a fost de +11,9 C, iar minima, de -2 grade. În 1980 au fost -30 C.

Boboteaza – Colinde, farmece și descântece

În tradiția românilor, praznicul creștin al Botezului lui Iisus Hristos este numit și Teofania sau Dumnezeiasca Arătare – popular, Boboteaza, iar în Transilvania, Ziua Crucii sau `„Apă-Botează”, după riturile pe care le săvârșesc preoții în această zi.

​Ziua de Bobotează (6 ianuarie) cuprinde elemente specifice sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou: local, se colindă: se făceau și se prindeau farmecele și descântecele; se afla ursitul și se făceau prorociri ale timpului și belșugului în noul an. Se pregătesc și mese îmbelșugate.

Iată ce scrie Ion Ghinoiu despre tradițiile de Bobotează;

„În calendarul popular ziua de Bobotează cuprinde elemente specifice sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou: local, se colindă: se fac și se prind farmecele și descântecele; se află ursitul; se fac prorociri ale timpului și belșugului în noul an; se crede că se deschide cerul și vorbesc animalele, ard comorile” (…) Alimentele specifice zilei de Bobotează sunt piftia și grâul fiert”. (citat din cartea Calendarul țăranului român – zile și mituri).

În Moldova, la masa din Ajunul zilei de Bobotează – care era pregătită cu solemnitate și rigoare similare cu masa din ajunul Crăciunului – se punea grâu fiert îndulcit cu miere și se adăuga uneori și mac și miez de nucă. Se preparau și plăcinte cu varză, iahnie de fasole, prune afumate și fierte, sarmale umplute cu porumb sfărâmat la piuă, dar și colaci și vin. Pe masă rămâneau pâinea, apa și sarea încă trei zile după sfințire, pentru sufletele morților.

Cele mai multe ritualuri sunt de purificare și sunt legate de apă (sfințirea apei, aruncarea crucii în apă de către preoți, oamenii care se aruncă în apele reci sau se spală cu apa râurilor sau lacurilor).

O serie de tradiții erau legate de lupi, care erau considerați „stăpâni peste iarnă”, în timp ce calul era stăpân peste vară.

„La această teribilă ofensivă împotriva spiritelor rele sar în ajutorul oamenilor lupii, singurele vietăți care văd diavolii. îi aleargă și îi sfâșie cu dinții. De frica lupilor, dracii săreau în apă și, după ei, bărbații curajoși”, scrie Ion Ghinoiu.

Boboteaza și apa magică

Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători creștine importante și este menită să reamintească faptele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică. De aceea, Biserica mai numește Boboteaza „Arătarea Domnului”, „Dumnezeiasca Arătare” și „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă și însemnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”.

În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era cinstită în aceeași zi cu Botezul, la 6 ianuarie.

Boboteaza (6 ianuarie) și Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una și aceeași sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului și Vinerea Mare dinaintea Paștilor.

Tot în Ajunul Bobotezei, preoții merg la casele credincioșilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfințită, binecuvântarea Sfintei Treimi.

Credincioșii și preoții consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfințită la biserică în această zi și luată de credincioși nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei.

„Apa de la Bobotează este unul dintre antidoturile magice și curative căruia oamenii îi atribuie nenumărate calități redutabile pe care le-am putea rezuma, citând o notație din secolele trecute, astfel:..apa sfințită în ziua de Bobotează nicicând nu se strică și, afară de aceasta, e lecuitoare și tămăduitoare de orișice boală”, scrie Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri.

Exista și credința că apa sfințită este cu atât mai puternică, dacă este consumată la foarte puțin timp după binecuvântare și acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii se înghesuie să umple sticlele sau vasele cu licoarea pe care o consideră miraculoasă.

De ce cred oamenii că această agheazmă nu-și pierde niciodată puterile? Cei care s-au străduit să înțeleagă și să explice acest fapt „l-au pus atât pe seama puterii de conservare a busuiocului, pe faptul că înghețul nimicește părțile ei putrezitoare, dar mai ales pe încrederea oamenilor în miracolul sărbătorii în sine”, se mai scrie în cartea citată.

La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul

Despre ritualul aruncării crucii în apă scriu impresionați călătorii străini care au vizitat țările române în secolul XVII. Cel care prindea crucea era răsplătit de domnitor. În acele timpuri, slujba se săvârșea de către mitropolit în prezența domnitorului și a întregii Curți, în urale și strigăte însoțite de salvele unor mici tunuri din lemn.

Exista credința că diavolii și alte duhuri rele își au sălașul în ape și că la Bobotează, când aruncă preotul crucea în apă, toți dracii ies din ape și apoi rătăcesc pe câmp până trece sfințirea apelor. Se credea că trebuie să faci mult zgomot, pentru a-i speria cât mai rău pe demoni.

Câteva credințe și superstiții de acum peste un secol, relatate de Artur Gorovei la 1915

• „Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Bobotează, când se afundă steagul în râu, să te speli în acel moment cu apă din râu, căci tot anul ești sănătos”
• Dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelșugat în pâine și pește”
• „Cine se aruncă în apă, în ziua de Bobotează, se vindecă de orice boală. Din ziua de Bobotează, șase săptămâni toate apele sunt curate și sfinte, chiar și în vârful munților”
• „Dacă în ziua de Bobotează va bate crivățul vor fi roade în bucate”
• „Nu este bine a scoate gunoiul măturat în ziua ajunului Bobotezei că se scoate norocul din casă”

Boboteaza – Piftie, grâu fiert, colinde și mult zgomot

„Boboteaza este unul dintre prilejurile de sfințire a casei de care se crede că depinde înțelegerea și bunăstarea familiei, de aceea preotul și însoțitorii săi sunt întâmpinați cu o oarecare emoție: capul familiei îl primește în prag cu o lumânare aprinsă, fetele caută să-și ascundă sub prag sau pe locul unde el va ședea podoabe care apoi să le poarte noroc, gospodinele îl îmbie să se așeze ca să le stea cloștile și să guste din toate, ca să le sfințească și să aibă belșug în grădină”, scrie Narcisa Știucă.

„Cunoscând credința în puterea miraculoasă a busuiocului de a revela în vis chipul viitorului soț, preoții nu uită niciodată să lase la casele cu tineri necăsătoriți o mlădiță, făcând totodată urările cuvenite și mult așteptate”.

Interesant este că în unele sate exista o credință cum că cel din urmă la care va veni preotul cu Botezul va muri în acel an, iar pentru a nu-i supăra pe enoriași, preoții nu aveau în fiecare an același „traseu” pe la gospodării și încheiau, fie la o casă părăsită, fie în centrul satului.

„În noaptea de Bobotează, când se pogoară Sfântul Duh și în noaptea Învierii, cerul de deschide. Dar tot numai cine este bun la Dumnezeu vede și cere de la Dumnezeu ăn clipele acelea tot ce vrea și i se dă.

În Moldova, în secolul XVIII, se trăgea cu tunul în ziua de Bobotează”, scrie Gh F Ciaușanu în volumul „Superstițiile poporului român”.

Și în prezent, la Bobotează se face mult zgomot, sunt ritualuri cu strigături și pocnete, în unele locuri se aprind focuri mari, în altele se răspândesc substanțe urât mirositoare. Precum la alte sărbători, când flăcările se mai domoleau, tinerii săreau peste jăratic, în speranța că vor fi sănătoși tot anul.