Anii 2007 și 2008 au fost perioada în care fluxurile ilegale de bani au înregistrat niveluri maxime în Republica Moldova, din țară fiind scoase 446 și, respectiv, 507 milioane de dolari. Apogeul a coincis cu așa-zisa liberalizare a economiei Republicii Moldova, inițiată de guvernarea comunistă. Fluxuri mari au fost înregistrate și în 2010, când din țară au ieșit 496 de milioane de dolari.

Petru Bogatu îl citează în Jurnal de Chișinău pe Vladimir Voronin, care promite proteste în masă și alegeri anticipate, și pe Mihai Ghimpu care se războiește cu mass-media și cu Vlad Filat, dând de înțeles că va lupta până la ultima picătură de sânge. Ambii au parcă obiective diferite, dar comit una și aceeași greșeală. Niciunul dintre cei doi nu-și dă seama că s-a aventurat într-un război dinainte pierdut. PLDM și PD încearcă să nu calce tare pe bătătură opinia publică, demonstrând, ori de câte ori au ocazia, că se  zbat să evite un nou scrutin. Alegerile anticipate, în cazul în care vor avea loc, totuși, vor avea gust de scrum și iz de pajiște pârjolită. Cum unii lideri de partide, din aroganță sau inconștiență, se încăpățânează să arunce chibriturile aprinse împotriva vântului numit opinie publică, aerul va întoarce flăcările îndărăt, făcând ca vâlvătaia să se întindă peste propriile lor case politice.

Moscova moare de grija „limbii moldovenești”, scrie Nicolae Negru în Jurnal de Chișinău, revenind la comunicatul Ministerului rus de Externe în care își exprima dezacordul față de un proiect privind respectarea limbii române în Republica Moldova. Declarația MID trebuie citită având în minte încercarea de re-sovietizare a spațiului sovietic sub denumirea „Uniunea Eurasiatică”, despre care a vorbit Hillary Clinton la Dublin, dar și ticul lui Putin, reflexul kaghebist de a acuza „forțele externe” pentru problemele interne, subliniază comentatorul. Astfel Rusia își re-marchează teritoriul, pe care îl consideră parte a „lumii ruse”, a „Rusiei istorice”.

Dușmanii noștri cei mai răi suntem noi, nu rușii! susține Constantin Tănase, referindu-se la același subiect. Rușii își promovează interesele lor naționale și imperiale. Problema e cum ne apărăm noi interesele noastre naționale, se întreabă autorul. În niciun fel! Guvernarea e ocupată cu problemele ei care nu au nimic cu interesele naționale ale țării, societatea civilă s-a încurcat și ea în această luptă, presa la fel.

Timpul mai scrie că călăul nostru adevărat nu e Voronin, ci televiziunile, care îi arată seară de seară pe acei „politicieni” și „analiști” care au nimerit în topul celor zece, de unde tragem concluzia că călăul Voronin este produsul firesc al acestor instituții de manipulare, numite televiziuni. Autorul se întreabă ce modele de „intelectuali” sunt promovate la televiziuni? Bizdnesmeni hoți, „analiști” agramați și vânduți, „vedete” cu bucile goale etc., scrie Timpul.