Potrivit datelor din arhivă, la 26 aprilie 1986, la ora 01:23, în timpul unui test de siguranță, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, după ce o manevră greșită a provocat o creștere foarte mare a nivelului energetic.

Învelișul reactorului 4 a luat foc, iar produsele radioactive au fost aruncate în atmosferă. 31 de oameni au murit în explozie, iar accidentul este considerat cel mai grav din secolul XX, soldat cu zeci de mii de victime și cantități uriașe de substanțe radioactive răspândite în atmosferă.

După accidentul de la Cernobîl, din zonele afectate au fost evacuate 116.000 de persoane, iar alte 230.000 au fost strămutate din zona infectată. Accidentul s-a soldat cu 167.653 de morți, dintre care 2.929 au fost lichidatori care încercau să stingă incendiul și să reducă impactul exploziei. În plus, 83% dintre victimele dezastrului de la Cernobîl continuă să sufere de diferite boli. Potrivit experților, au fost expuse pericolului radioactiv nu doar Ucraina, Belarusul și Rusia, ci și alte 14 țări europene.

În prezent, în așa-numita zonă de excludere de 30 de kilometri din jurul centralei, stabilită în 1986, după evacuarea populației, accesul publicului este strict interzis, deoarece teritoriul respectiv a suferit o poluare intensă în urma accidentului nuclear. Cu toate acestea, în pofida contaminării zonei și a interdicției de vizitare a teritoriului respectiv, unii oameni continuă să se întoarcă la casele lor, unii merg acolo pentru a cultiva terenurile părăsite, în timp ce altii nu au plecat niciodată din zona de risc. Pe 29 noiembrie 2016, autoritățile din Ucraina au inaugurat arcada metalică menită să acopere sarcofagul fisurat al reactorului care a produs dezastrul de la Cernobîl.