Într-un articol publicat în ziarul Tricolorul, Marius Iriza, fost deputat din partea Partidului România Mare, scria că soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici, sunt primii care după Revoluția din decembrie 1989 au cântat în limba română, și cerea începerea unei anchete de investigare a accidentului, care era tot amânată până într-un final închisă din lipsă de alte probe.

Potrivit buletinului de știri din acea seară,  la postul de radio Europa Liberă se comunica faptul că a avut loc o tamponare cu o altă mașină blindată din direcția opusă, însă, când au început ancheta, cei doi supraviețuitori ai accidentului au declarat că erau condiții nefavorabile meteo. Mai târziu, persoana însoțitoare a dispărut, iar șoferul nu a fost tras la răspundere niciodată. Accidentul de mașină a lăsat mult timp loc de interpretări, mai ales pentru cei din cercul apropiați artiștilor care cunoșteau detalii din ultimele săptămâni de viață. Scriitorul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici a spus mai târziu: „În toți acești 12 ani nu s-a făcut nimic pentru a elucida cauzele accidentului, nici la noi, nici în România. Personal, n-am fost solicitat pentru nici o anchetă și acest lucru mă miră. Îmi este foarte greu să spun dacă a fost crimă sau accident. În ultima vreme, Doina si Ion îmi povesteau că, nopțile, erau amenințați prin telefon cu moartea. Mi-au arătat și niște scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred ca accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma. Mai știu că cel care era lângă șofer în noaptea de pomină a dispărut”.

Ion Ungureanu, ministrul Culturii din Rep. Moldova de atunci a spus următoarele: „Îmi amintesc că veneam din România în ziua în care s-a produs accidentul. Eram împreună cu Mihai Cimpoi. Am oprit mașina și nu ne puteam veni în fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despărțit de ei. Veniseră să-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o ancheta. Ne-am limitat la versiunea oficială a părții române - că moartea a survenit în urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renașterii naționale, nici nu bănuiam că puteau fi puse la cale atacuri atât de tragice. Abia mai târziu am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa, după cum ne sunt prezentate. Mai târziu mi-a parut ciudat si faptul că șoferul a rămas în viată. Nu mă pot însă pronunța vizavi de faptul dacă a fost crimă sau accident. Pot sa vă spun că sculptorul Mihai Prepelița a declarat o dată că are dovezi sigure că a existat o comandă de lichidare a Doinei si a lui Ion".

O altă mărturie a lui  Traianus, (Traian Vasilcău) scriitor: „În 1997, fratele lui Ion, Petre Teodorovici, îmi povestise că unchiul sau din București, Chiril, pusese mâna pe niște documente ale Securității române. Acestea argumentau cu lux de amănunte că moartea celor doi a fost un accident intenționat, provocat de structurile Securității de la Chișinău, la comanda unor forțe politice de atunci. Nu pot însă dovedi dacă a fost sau nu așa".

Eugenia Marin, mama Doinei: "Mi-au adus doi copii în sicrie. Nu știu ce s-a întâmplat. Îmi pare rău ca nu am reținut numele celor care, la cimitir, mi-au spus ca în acea noapte, la ora 2,00, după ce s-a produs accidentul, Europa Liberă a difuzat o știre că, din cauza unei mașini blindate fără lumină, într-un accident au decedat copiii mei. Ancheta desfășurată de autoritățile de la București a fost una superficială. Judecătorul care examina dosarul ne-a întrebat ce vrem noi de la cel vinovat. I-am răspuns că vrem sa fie pedepsit după cum prevede legea. Ne-a răspuns că va face așa cum crede el de cuviință. La proces n-a fost prezent nici un reprezentant al presei. Chiar daca ar fi reluata ancheta, nu cred ca vor fi rezultate. Când am declarat, într-un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul sa fie reactivat, seara am si fost telefonată de o persoană necunoscută și amenințată. „Să nu uiți ca ai copil, mi-a spus vocea, și eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunțat... Din România am primit o casetă de la un avocat, care spunea ca este gata sa preia dosarul gratis. Caseta a dispărut. De ce Doina si Ion au luat calea pribegiei? Pentru că nimeni nu le-a oferit nici patru metri pătrați să aibă unde își înregistra piesele...".

Împreună cu soția sa, Ion Aldea-Teodorovici a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii ’90 au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.

În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.