Președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț, care a anunțat rezultatul votului (86 de voturi pentru, trei împotrivă, 36 de abțineri și 13 absenți) a semnat, împreună cu secretarul Ion Buzdugan, Declarația de Unire, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003), în care se specifica: ''Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România".

Martor al marelui eveniment, prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, a declarat în numele poporului român și al regelui Ferdinand I (1914-1927), că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Țării și proclamă Basarabia unită cu România: ''Basarabia este de acum unită pe veci cu România''.

În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului Țării se arăta: ''Sentimentul național ce se deșteptase atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălțător al Sfatului Țării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit''.

La câteva luni de la izbucnirea revoluției din februarie 1917, a fost înființat, la Chișinău, Partidul Național Moldovenesc al cărui program cuprindea revendicări social-politice (organizarea democratică a țării, împroprietărirea țăranilor) și naționale (obținerea celei mai largi autonomii administrative, judecătorești, bisericești, școlare și economice a Basarabiei).

Totodată, legile care priveau afacerile interne ale Basarabiei urmau a fi redactate de Dieta provincială (Sfatul Țării) potrivit vechilor cutume și nevoilor țări. Programul mai cuprindea: introducerea limbii române în administrație, justiție și în școlile de toate gradele, garantarea autonomiei bisericii basarabene, care să fie condusă de un mitropolit român basarabean, organizarea unei armate naționale ș.a., consemnează lucrarea ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003).

În toată Basarabia au avut loc adunări și manifestații populare, congrese ale cadrelor didactice, preoților, cooperativelor sătești etc., în care se cerea autonomia administrativă, religioasă, intelectuală și economică a Basarabiei, alcătuirea unui organ legislativ - Sfatul Țării, introducerea alfabetului latin, predarea în școli să se facă în limba maternă, etc.

Congresul Ostășesc de la Chișinău (20 oct./2 nov.-27 oct./9 nov. 1917), la care au participat 898 de delegați reprezentând circa 300.000 de soldați aflați pe toate fronturile și în toate armatele rusești, a proclamat autonomia teritorială și politică a Basarabiei și crearea Sfatului Țării. În Sfatul Țării au fost aleși 195 de deputați (150 români basarabeni și 45 de reprezentanți ai minorităților).

Lucrările Sfatului Țării s-au desfășurat la Chișinău, între 21 noiembrie/4 decembrie - 2/15 decembrie 1917. Președinte al Sfatului Țării a fost ales Ion Inculeț. În contextul nou creat, Sfatul Țării, devenit organul suprem al puterii de stat în Basarabia și Transnistria, a luat cele mai importante măsuri și hotărâri, între care: apărarea populației de anarhia și jaful soldaților ruși, numirea de comisari în fiecare județ, adunarea dezertorilor și expulzarea lor în Rusia.

La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Basarabia drept Republica Democratică Moldovenească (în componența Republicii Federative Democratice Ruse), care prevedea și ''includerea în componența sa a județelor populate de moldovenii din Transnistria''. Proclamația a fost redactată și citită de Pantelimon Halippa, unul dintre fruntașii luptei pentru cauza Unirii Basarabiei cu România. La începutul anului 1918, Pantelimon Halippa se afla în fruntea curentului unionist, având o contribuție esențială la acțiunile care pregăteau unirea Basarabiei cu România.

La 24 ianuarie/3 februarie 1918, Sfatul Țării întrunit în ședință solemnă a votat în unanimitate independența Republicii Democratice Moldovenești, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat unirea cu România. La 9/22 aprilie 1918, regele Ferdinand a semnat Decretul regal de unire a Basarabiei cu România, contrasemnat de Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri, și Dem. Dobrescu, ministru de Justiție.