La peste două decenii de la conflict, nimeni nu a fost condamnat pentru separatism și dezmembrarea teritorială a Republicii Moldova. Trupele ruse continuă să se afle în stânga Nistrului, iar pe măsura consolidării relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, amenințările și provocările venite din partea Tiraspolului sunt din ce în ce mai dese. 

Dacă Igor Smirnov, ales în noiembrie 1990 de către sovietul suprem al autoproclamatei rmn în funcția de președinte al așa-zisei republicii moldovenești nistrene, ar fi fost tras la răspundere penală pentru ”atac asupra statalității și constituției”, procesul de separatism și conflictul transnistrean nu ar fi luat proporții atât de ample, consideră reprezentanții Asociației Tiras-Tighina. Reținerea și capturarea lui Igor Smirnov la Kiev, a fost „cea mai strălucită operațiune din istoria Ministerului de Interne al Republicii Moldova”, consideră veteranii războiului de la Nistru. Ei au dezvăluit în premieră detalii despre operațiunea secretă de la sfârșitul lunii august 1991. 

Igor Smirnov și-a dat seama abia când a ajuns în mașina forțelor de securitate moldovenești că invitația la congresul naționaliștilor ucraineni era de fapt o operațiune de capturare a sa.

Știind că vor fi urmăriți de forțele speciale și ale Ministerului de Interne din Ucraina, participanții la operațiune s-au divizat în două grupuri. Un grup circula prin Kiev, iar altul, împreună cu Smirnov, a plecat în Republica Moldova, pe parcurs schimbând de mai multe ori plăcuțele de înmatriculare. 

Igor Smirnov a fost eliberat la puțin timp după capturare iar în 1994, acesta, împreună cu alți adepți ai săi, a fost amnistiat.

La războiul din 1992 de apărare a independenței Republicii Moldova au luat parte aproximativ 30 de mii de persoane, dintre care aproape 300 au decedat. Alții aproape 300 au rămas invalizi.