21 decembrie 1989. Ultimul discurs al lui Nicolae Ceaușescu în fața mulțimii și prima zi de Revoluție în București
-
21 Decembrie 2025 09:25
În ziua de 21 decembrie 1989, mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceaușescu avea loc la prânz, în București, dar în multe orașe din România, deja, la acea oră, autoritățile începeau să piardă controlul. Debutau ultimele 24 de ore în care represiunea comunistă se agăța de putere.
În dimineața zilei de 21 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbușirea protestului: „Directorul făbricii noastre și un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn și ne-au spus că huliganii și ungurii devastează Timișoara și că este de datoria noastră se mergem acolo și să ajutăm la înăbușirea demonstrațiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat”, povestea unul dintre muncitorii aduși în oraș, transmite Mediafax.
Muncitorii din Craiova, Calafat, Băilești și Caracal au fost întâmpinați în Gara de Nord de reprezentanți ai grupurilor de manifestanți. Aceștia le-au oferit apă și mâncare și le-au povestit ce se întâmplă în oraș. Au fost cazați în căminele studențești. O parte dintre ei s-au alăturat timișorenilor, alții s-au întors acasă vorbind despre victoria Revoluției din Timișoara.
Treptat autoritățile încep să recunoască faptul că situația a scăpat de sub control. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La ora 9.00 este citită Proclamația Frontului Democratic Român ca organizație politică menită „a realiza un dialog cu guvernul, în scopul democratizării țării”, din balconul Operei.
La București se pregătea ultimul miting pe care Ceaușescu avea să îl susțină. Discursul său a fost întrerupt după numai un minut. A continuat, dar scurtul moment de haos a dat speranțe celor care au început să protesteze în toate colțurile țării.
La Arad, începând cu orele 7.40, muncitorii din Întreprinderea de Orologerie Industrială, în urma unei întreruperi de curent au încetat lucrul și au ieșit în stradă manifestând împotriva regimului Ceaușescu. Li s-au alăturat muncitorii din celelalte întreprinderi arădene mari (Întreprinderea textilă UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului) și au început marșul de protest spre centrul orașului în jurul orei 8.00. Aproape de centru, coloana de muncitori a fost somată de un baraj al armatei cu focuri de avertisment. Primăria Aradului era înconjurată de tab-uri și armată. Piața din fața primăriei a fost invadată de demonstranți care protestau pașnic, scandând lozinci „Jos Ceaușescu !”, „Armata e cu noi!”, „Fără violență!”. Demonstranții s-au împrăștiat după lăsarea serii. Din cei peste 80.000 de protestatari au mai rămas în stradă 100 de revoluționari. În timpul nopții, autoritățile au luat în calcul eliminarea demonstranților, dar o parte dintre liderii administrativi și militari s-au opus.
Mai târziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Român din Arad.
Au loc primele manifestații și proteste anticomuniste la Târgu Mureș și la Sibiu.
La Târgu Mureș, la ora 9.00, în hala de montaj a întreprinderii IMATEX, muncitorii au insistat ca, în locul scrisorii solicitate de organele de partid, secretarul de partid să trimită o misivă către Ceaușescu, prin care să se manifesteze împotriva represiunilor de la Timișoara, pentru libertate de expresie și împotriva altor nemulțumiri. Când Secretarul Municipal al Partidului Comunist Român a încercat să îi atragă în birou pe cei care inițiaseră protesul, 300 de persoane au plecat spre centrul orașului. După întâlniri repetate cu cordoanele militare, s-a deschis focul și șase persoane și-au pierdut viața, 27 de protestatari ajungând în spital în următoarele zile.
La ora 10.30, după ce realizaseră anterior zeci de arestări, forțele militare din Sibiu provoacă primele victime ale Revoluției din acel oraș, deschizând focul asupra manifestanților. Primele scandări se aud în fața magazinului Dumbrava și încep arestările în rândurile celor care protestează în jurul orei 9.00. Muncitorii de la Balanța, IPL, Mecanica și IRES ies în stradă și se întâlnesc în Piața Republicii. În Piața Mare deja este incendiată o mașină după ce trei tineri sunt arestați. La ora 10.20 armata ocupă poziții în piață și în urma focului de avertisment se înregistrează primul mort al Revoluției de la Sibiu.
La Cugir, muncitorii încep să protesteze la Uzina Mecanică.
La 11.30 și muncitorii de la IAR Ghimbav încep să avanseze spre centrul Brașovului.
Mișcările de stradă au început și la Reșița în jurul orei 15.00, o coloană formată din aproximativ 3-400 de angajați de pe platforma industrială Câlnicel pornind înspre centrul civic al orașului. În afară de geamurile de la intrarea clădirea Județenei de Partid și de câteva tablouri cu Ceaușescu, la Reșița nu s-a mai distrus nimic în acel moment.
La Cluj-Napoca, Revoluția a început în Piața Libertății (acum Piața Unirii), unde întreruperea discursului lui Nicolae Ceaușescu a fost întâmpinată, aproape de ora 13.00, de scriitorii clujeni, de la geamul Asociației Scriitorilor și al revistei Tribuna, cu scandarea „Victorie”, iar ulterior, în jurul orei 15.00, grupul de 10-15 persoane, condus de actorul Călin Nemeș, a constituit catalizatorul revoltei. Acesta s-a adresat trecătorilor din piață și le-a cerut să se solidarizeze cu timișorenii, strigând „Timișoara, Timișoara”, iar, la apariția militarilor, și-a desfăcut haina și s-a îndreptat spre aceștia. în jurul orei 14.00, pe platforma industrială a orașului, muncitorii care au ieșit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în fața întreprinderii, iar lor li s-au alăturat cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea. Sute de oameni s-au încolonat și au pornit pe jos spre centrul orașului. În Piața Libertății, la Astoria și la Fabrica de Bere, militarii au tras, momentele fiind surprinse în fotografii.
La ora 16.00, în Brașov are loc o manifestație în fața Comitetului Județean de Partid, la care participă muncitori de la uzinele Tractorul, ICA Ghimbav și Steagul Roșu.
La propunerea primarului Capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocată pentru 21 decembrie în jurul prânzului o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat. La ora 12.39 începe mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceaușescu. După numai un minut și jumătate, discursul este întrerupt. Mișcări bruște venite dinspre marginile adunării și sunetul unor petarde au transformat manifestația în haos. Mulțimea a încercat să se împrăștie. O parte dintre participanții la adunare s-a regrupat lângă hotel Intercontinental și au început să protesteze. Ceaușescu reia discursul după trei minute de haos în care nimeni nu înțelegea de unde vin țipetele din Piață. Ultima parte a discursului include promisiuni de creșteri salariale și cere să fie apărate, „cu toată forța, integritatea și independența Românie””, mai mult, Ceaușescu citează și din „Deșteaptă-te române”, cântecul patriotic care se auzise la Timișoara și care va fi imnul României postcomuniste. „Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ”, spune Ceaușescu de la balconul Comitetului Central. Ultima sa luare de cuvânt s-a încheiat cu solicitarea de a fi organizate în toate întreprinderile grupe de menținere a ordinii, de „apărare a socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenței țării. Cu toți să acționăm în slujba poporului, a independenței și socialismului”.
Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceaușescu, cine ești/ Criminal din Scornicești”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu până în Piața Unirii, Piața Rosetti și Piața Romană.
Între orele 13.30 și 14.00 sunt reținute 150 de persoane, iar în fața Hotelului Negoiu cade prin împușcare prima victimă a Revoluției din Capitală. Începând cu orele 18.00, a început reprimarea propriu-zisă care a durat până la a doua zi, ora trei dimineața. Protestatarii au fost întâmpinați de soldați, tancuri, TAB-uri, ofițeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) și ofițeri de Securitate îmbrăcați în haine civile.
Pe măsură ce se apropia miezul nopții, dispozitivul condus de generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, a tras asupra mulțimii de pe clădiri, pe străzi laterale și din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împușcare, înjunghiere sau strivire de vehiculele armatei. Un vehicul blindat a intrat în mulțime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii foloseau jeturi de apă, iar milițienii băteau și arestau oamenii. Protestatarii au construit o baricadă în fața Restaurantului Dunărea, rezistând până la miezul nopții când forțee de ordine au demontat construcția.
Răniții și morții au fost transportați mai ales la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală și Direcția Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul – la fel cum s-a procedat și cu revoluționarii uciși la Timișoara – de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat.
În urma intervenției forțelor de ordine, au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava. Nicolae și Elena Ceaușescu au rămas în acea noapte în dormitorul special pregătit din clădirea Comitetului Central al P.C.R., pentru a fi informați operativ asupra desfășurării evenimentelor și a da indicații privind modul de acțiune. Cam pe la 01.00 noaptea, Vasile Milea și Iulian Vlad l-au informat pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștilor a fost degajată de manifestanți.
Răniții și morții au fost transportați la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală și Direcția Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul de incinerare a cadavrelor, ca și în cazul victimelor de la Timișoara, dar acest ordin nu a mai fost executat.
Citește și: 20 decembrie 1989. În urmă cu 36 de ani, Timișoara se declara primul oraș liber de comunism din România
