Ca urmare a decalajului orar, locuitorii din teritoriul francez Reunion, insulă situată în Oceanul Indian, au fost primii care au inaugurat noua monedă, la 20.00 GMT. Două ore mai târziu, euro a intrat în circulație și pe continentul european, mai întâi în Finlanda și Grecia, la 22.00 GMT, iar o oră mai târziu în majoritatea celorlalte state care au aderat la noua monedă: Germania, Austria, Belgia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda. Au urmat Irlanda și Portugalia, începând cu 00.00 GMT.

Euro devenise monedă oficială a 11 state membre ale UE, la 1 ianuarie 1999, fiind introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operațiuni de plată care nu implicau bancnote și monede, precum și în scopuri contabile, potrivit ec.europe.eu. Până la 1 ianuarie 2002, vechile monede, considerate subunități ale euro, au continuat să fie folosite pentru plata în numerar, scrie Agerpres.

Istoria monedei euro începe la 1 iulie 1990, când a debutat prima fază a uniunii economice și monetare (UEM). La data de 1 ianuarie 1993, a fost definitivată Piața Unică, pentru ca la 1 ianuarie 1994, să înceapă faza preparatorie a uniunii economice și monetare. În ziua de 1 noiembrie 1993, a fost stabilită compoziția monedei ECU.

Cea de-a doua fază a UEM a început prin înființarea Institutului Monetar European, la 1 ianuarie 1994. Statele membre au acționat pentru combaterea deficitelor bugetare și pentru atingerea convergenței economice. La 15 și 16 decembrie 1995, Consiliul European a adoptat denumirea de ''euro'' pentru moneda unică.

Denumirea noii monede a constituit un element important în pregătirea tranziției la moneda unică, determinând parțial acceptabilitatea Uniunii Economice și Monetare de către public, potrivit http://publications.europa.eu.

Decizia cu privire la intrarea irevocabilă în cea de-a treia etapă a UEM a fost luată în 1996, iar la 2 mai 1998, la summit-ul de la Bruxelles, liderii UE au aprobat lista celor 11 țări participante la primul val: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Spania. Au optat pentru amânarea participării la euro: Marea Britanie, Danemarca și Suedia.

Politica monetară este aceeași pentru toată zona euro și este hotărâtă de Banca Centrală Europeană, care și-a început activitatea în iulie 1998, la Frankfurt. Datoria publică este emisă în monedă unică, iar piețele financiare funcționează în euro. De la 1 ianuarie 2000, băncile emit carnete de cecuri în euro, iar clienții băncilor pot plăti atât cu cecurile cât și cu cărțile de credit.

În prezent, euro este moneda unică adoptată de 19 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, ele formând zona euro. Acestea sunt: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. De asemenea, euro este folosit, fie ca mijloc legal de plată, fie din motive practice, de o serie de alte țări, cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. În total, este folosit de aproximativ 343 milioane de cetățeni europeni.

Având în vedere aceste cifre, nu este surprinzător că moneda euro a devenit a doua monedă internațională, ca importanță, după dolar. Mai mult, în privința numerarului aflat în circulație, chiar a depășit moneda americană.

Monedele euro au următoarele opt valori: 1 cent, 2 cenți, 5 cenți, 10 cenți, 20 cenți, 50 cenți, 1 euro și 2 euro. La rândul lor, bancnotele de euro au valorile: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50 euro, 100 euro, 200 euro și 500 euro.

Toate statele membre ale UE sunt, în principiu, obligate să introducă moneda euro odată ce îndeplinesc criteriile de convergență. Singura excepție este Danemarca, care dispune de o "clauză de neparticipare" în tratatele UE și care este scutită de obligația de a adopta moneda euro, arată consilium.europa.eu.

Astfel, și România se înscrie în rândul statelor membre ale UE care au obligația adoptării monedei Euro, ceea ce înseamnă practic participarea cu drepturi depline la Uniunea Economică și Monetară, odată cu îndeplinirea tuturor condițiilor necesare, respectiv a criteriilor de convergență nominală (stabilitatea prețurilor, finanțele publice, stabilitatea cursului de schimb, ratele dobânzilor pe termen lung), juridică și reală (indicatori, precum nivelul PIB/locuitor, productivitatea muncii, energointensivitatea, etc), notează site-ul Băncii Naționale a României, www.bnr.ro.

Rapoartele de Convergență, elaborate o dată la doi ani de Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană, pun accent din ce în ce mai mare pe convergența reală. De aceea, în perioada premergătoare adoptării monedei unice, economia națională trebuie să parcurgă ajustările necesare integrării în zona euro, marcate de reforme structurale ample, cu efecte asupra competitivității sale generale.

La data elaborării Raportului de Convergență al Băncii Centrale Europene din 2020, România îndeplinea doar o parte din criteriile de convergență nominală și din cele de convergență juridică, potrivit BNR.

În cuprinsul Programului de Convergență 2021-2024, este precizat faptul că România își menține angajamentul de aderare la zona euro, însă eforturile Guvernului se concentrează pe minimizarea efectelor sociale și economice negative ale pandemiei COVID-19.

La nivel național, coordonarea pregătirilor pentru adoptarea euro se realizează de către Comitetul interministerial pentru trecerea la moneda euro, condus de premier, din care fac parte, de asemenea, ministrul finanțelor publice, guvernatorul BNR, conducători sau persoane desemnate de aceștia la nivel de conducere ai altor autorități și instituții publice, precum și reprezentanți ai asociațiilor patronale și sindicale. Comitetul interministerial a fost înființat în luna mai 2011. În luna decembrie 2016, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 931/2016 care stabilește structura, organizarea și principalele atribuții ale acestuia.

În continuarea acestor demersuri, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2018 a fost înființată Comisia Națională de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei Euro, în vederea identificării acțiunilor și a promovării reformelor necesare modernizării economiei românești pentru trecerea la moneda Euro. Comisia Națională este condusă de prim-ministru și de președintele Academiei Române, în calitate de copreședinți, respectiv de guvernatorul Băncii Naționale a României și un viceprim-ministru desemnat de prim-ministru, prin decizie, în calitate de vicepreședinți.

La 11 decembrie 2018, membrii Comisiei de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei Euro au aprobat, cu "majoritate covârșitoare", ca "obiectiv realist" pentru adoptarea monedei Euro de către România "orizontul de timp 2024-2026", în cadrul unei reuniuni desfășurate la Palatul Victoria.

În cadrul BNR funcționează, începând din februarie 2010, Comitetul de pregătire a trecerii la Euro, ce reprezintă un forum de dezbatere a problematicilor legate de convergența nominală și reală, menit să susțină demersurile băncii centrale în ceea ce privește participarea României, cu drepturi depline, la Uniunea Economică și Monetară, precizează www.bnr.ro.

Temele prezentate în cadrul Comitetului se înscriu în următoarele categorii: experiența altor state membre ale Uniunii Europene în pregătirea trecerii la Euro; stadiul pregătirii României pentru adoptarea Euro; mecanisme și concepte noi dezvoltate la nivelul Uniunii Europene în sfera guvernanței economice și a consolidării Uniunii Economice și Monetare; documente ale Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Guvernului României legate de convergența către zona Euro a statelor membre cu derogare, conform bnr.ro.

Alături de România, alte șase state din UE au obligația adoptării monedei euro. Acestea sunt: Bulgaria, Cehia, Croația, Polonia, Suedia, Ungaria. În vederea adoptării euro, Bulgaria și Croația au aderat la Mecanismul Cursului de Schimb II și la Uniunea Bancară, la data de 10 iulie 2020, conform bnr.ro.