Dincolo de lirica sa genială, implicarea în activitățile societăților care militau pentru readucerea între granițele României a teritoriilor ocupate de imperii străine, penița sa acidă în tratatrea unor subiecte politice ale vremii, sunt motive care, în opinia unor cercetători ai biografiei poetului, ar putea fi motive care să ducă la asasinarea sa. O relatare pe această temă are 

Dincolo de versurile sale, când romantice, când filosofice, când mobilizatoare, omul Mihai Eminescu era, cu certitudine, un personaj incomod pentru potentații din cea de-a doua jumătate a secolului XlX. Promotor al ideii naționale, al unității românilor din toate ținuturile vechii Dacii, critic vehement al deprinderilor clasei politice românești, Eminescu a deranjat nu doar politicienii de Dâmbovița, ci și cancelariile de la Viena și Moscova.

Fondator, în anul 1882, al societății „Carpați”, care milita pentru revenirea Transilvaniei la România, dar și membru al unor societăți naționale de la Cernăuți, Budapesta și Viena, el devine un lider de opinie primejdios în ochii serviciilor de informații ale imperiilor austro-ungar și țarist.

În sprijinul teoriei privind un complot elaborate împotriva sa, vin și argumentele medicale, poetul fiind tratat ani la rând cu mercur radioactiv de maladii pe care medicii care i-au efectuat autopsia nu le-au descoperit. Fișele de observație ale pacientului Mihai Eminescu sunt simple bilete de mână, iar simptomele pe baza cărora s-a pus diagnosticul de nebunie sunt, în opinia specialiștilor, doar indicii de surmenare intelectuală și supraoboseală.

Oficial, moartea poetului s-a produs în dimineața zilei de 15 iunie, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral provocat prin lovire de un pacient al sanatoriului Caritas, unde se afla internat. Neoficial însă, teoria potrivit căreia ar fi fost eliminate din cauze politice, într-o Europă dominată de imperii care doreau să împiedice emnaciparea națională a popoarelor pe care le întemnițau, prinde tot mai mult contur.