Potrivit sursei citate, Adunarea Generală a Zemstvei sorocene își motiva decizia prin faptul că în “anul 1812, în urma sângeroaselor frământări ale tuturor popoarelor europene, Basarabia a fost smulsă, fără consimțământul ei, de la trunchiul politic și etnografic al națiunii sale de origine”.
Hotărârea a fost luată în urma consultărilor cu micii și marii proprietari, membrii comunei, ai clerului și a învățământului. Sorocenii au făcut atunci apel la Sfatul Țării și la toate adunările constituante din întreaga Basarabie, de la Hotin până la Ismail, ca să adopte decizii asemănătoare, și să depună “la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament și credință către Regele Ferdinand I-iul, Rege al tuturor Românilor”.
Astfel că la 27 martie 1918 Sfatul Țării din Chișinău a și adoptat proclamația de unire, iar la 1 decembrie a aceluiași an, la Alba Iulia, a fost săvârșită Marea Unire.
Astfel că la 27 martie 1918 Sfatul Țării din Chișinău a și adoptat proclamația de unire, iar la 1 decembrie a aceluiași an, la Alba Iulia, a fost săvârșită Marea Unire.
