Prima semnificație a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern în România, în anul 1866. El a depus atunci în fața Parlamentului României jurământul de credință, fiind încoronat Principe al României cu numele Carol I. Astfel începea domnia sa de 48 de ani, cea mai lungă din istoria României. Este perioada în care 10 Mai intră în conștiința românilor drept Ziua Națională și Ziua Dinastiei. 

La 10 mai 1877, România obține independența față de Imperiul Otoman și iese de sub vasalitatea acestuia, acesta fiind și unul din cele mai importante momente ale domniei lui Carol. Este de menționat că Războiul de Independență, sau Războiul ruso-turc din perioada 1877-1878, a beneficiat de contribuția decisivă a trupelor române, comandate efectiv de Carol I. 

Un alt eveniment important în istoria României a avut loc la 10 Mai 1881, când Parlamentul a votat transformarea țării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României.

Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupația germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forțată a regelui Mihai din 1947. Aceasta a fost schimbată pe 9 mai, pentru a încerca ștergerea din memoria colectivă a oricărei urme a regalității.

Evoluția statului național modern român, ale cărui baze au fost puse prin Unirea Mică, de la 24 ianuarie 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, este strâns legată de domnia de 48 de ani a lui Carol I, principe și mai apoi rege al României.