Fixată mai bine de 100 de ani pe data de 1 Mai, în memoria protestelor de masă ale muncitorilor americani pentru reducerea programului de muncă la 8 ore, această sărbătoare a devenit una controversată după confiscarea ei de către regimurile comuniste.

În anul 1886, Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canada decide ca ziua de 1 mai a acelui an să fie una de greve și proteste pentru legiferarea programului de muncă de 8 ore. Sute de mii de manifestanți au protestat în toate marile orașe industriale nord-americane. Celebritatea acestei date însă vine de la incidentele violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Chicago, soldate cu sute de victime. Internaționala socialistă de la Paris din anul 1889 stabilește ca această dată să fie declarată Zi Internațională a Muncii.

La discreditarea acestei sărbători au contribuit regimurile totalitare. Atât naziștii cât și comuniștii au confiscat Ziua Muncii transformând-o în ocazie de propagandă pentru regimurile lor criminale. Manifestațiile megalomane de 1 Mai din țările lagărului socialist, botezate ironic ca „Paștele comunist” aveau și rolul de a înlocui în mintea oamenilor din state ateiste semnificațiile creștine ale Învierii, praznic care se învecina calendaristic cu data de 1 mai.

În spațiul tradițiilor populare românești, ziua de 1 mai are și o semnificație aparte, aceasta fiind data la care se sărbătorea deja, cu sute de ani înainte de apariția proletariatului, Armindenii, o sărbătoare cu origini păgâne dedicată zeului vegetației și recoltei, care marchează începutul oficial al verii. În tradiția populară, această zi se mai numea și „Ziua pelinului” sau „Ziua bețivilor”.